Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se zic troparele de umilință:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un Milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți - lucrul mâinilor Tale, și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
SIMBOLUL CREDINȚEI
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi;
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce, împreună cu Tatăl și cu Fiul, este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție (de trei ori).
Apoi îndată se cântă:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul Sfântului, glasul al 3-lea:
Purtătorule de chinuri, Sfinte și Tămăduitorule Pantelimon, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare de greșeli sufletelor noastre. (de două ori).
Slavă..., Și acum...,
al Născătoarei-Învierii, același glas:
Pe tine, ceea ce ai mijlocit mântuirea neamului nostru, te lăudăm, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; căci cu trupul cel luat din tine, Fiul tău și Dumnezeul nostru, prin Cruce răbdând patimă, ne-a izbăvit pe noi din stricăciune, ca un Iubitor de oameni.
Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori). Slavă..., Și acum...
Psalmul 50:
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacele și icoasele
Condacul 1
Înaintea celui cu chip și nevinovăție îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care, prin nestrămutată credință, s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, înălțăm rugăciunile noastre și cerem să ne asculte durerile și cu puterea ce-i este dată de Dumnezeu, ca un doctor fără de arginți, să ne cerceteze degrab și să îndepărteze de la noi bolile sufletești și trupești, ca, izbăviți fiind noi cu platoșa bunătății sale, întru bucurie să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Icosul 1
Din pruncie ți-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, că maica ta cu mare grijă ți-a sădit în inimă credința în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae a stropit-o cu apa cea vie, pe care și el o avea de la Împăratul nemuritor; de aceea, ai părăsit păgânătatea și ți-ai deschis larg sufletul să primești pe Hristos; pentru care îți cântăm:
Bucură-te, Sfinte, cu adâncă judecată;
Bucură-te, cel ce ai urmat credința cea curată;
Bucură-te, al pieritorilor zei disprețuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, cel ce după Domnul ai însetat;
Bucură-te, cel ce dreaptă răsplată ai câștigat;
Bucură-te, cel ce n-ai ținut la bogățiile pământești;
Bucură-te, cel ce ți-ai agonisit comori cerești;
Bucură-te, cel ce stai între cetele Sfinților;
Bucură-te, ajutător al năpăstuiților;
Bucură-te, podoabă a creștinilor mult prețuită;
Bucură-te, mângâiere a noastră mult dorită;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 2
De mic rămânând fără mamă, ai fost trimis de tatăl tău la învățătura păgânească și la meșteșugul vindecării cu puterea zeilor; dar, ca o trestie ce nu se frânge în mijlocul vânturilor vrăjmașe, neclintit ai rămas și tu, cel ce nu ai aflat alinare până ce n-ai cunoscut calea Dumnezeului Celui adevărat, Căruia Îi cântai: Aliluia!
Icosul 2
Adânc fiind pătruns la inimă de dragostea pentru Hristos, după ce ai primit învățătura lui Ermolae, ai întâlnit pe copilul mușcat de viperă și atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la Care a și venit izbăvirea, de vreme ce copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul și te-ai împărtășit cu Trupul și cu Sângele Domnului; pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, tinerețe închinată lui Hristos;
Bucură-te, nădejde a bolnavilor cu mult folos;
Bucură-te, cel ce știi să înalți la ceruri rugăciuni;
Bucură-te, cel ce peste noi reverși minuni;
Bucură-te, cel căruia Domnul putere i-a dat;
Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;
Bucură-te, bucurie a multor îndurerați;
Bucură-te, uimire a multor învățați;
Bucură-te, al lui Hristos ostaș neînvins;
Bucură-te, cel ce în inimile multora credința creștină ai aprins;
Bucură-te, întoarcere a multor rătăciți;
Bucură-te, mângâiere a celor necăjiți;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 3
Deși erai cu trup omenesc pe pământ, sufletul ți l-ai înălțat spre cer; de aceea, cu dreptate te privesc cei credincioși ca pe o stea cerească, de unde vine raza nădejdii de izbăvire în toate necazurile; pentru aceasta, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Râvnă multă ai pus, Sfinte, ca să întorci de la închinarea la idoli și să-l aduci la Hristos chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o în numele Domnului Iisus unui orb, și atunci, împreună cu acela crezând, s-a botezat. Pentru aceasta, strigăm către tine:
Bucură-te, cercetător al durerilor;
Bucură-te, vindecător al orbilor;
Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupești și sufletești;
Bucură-te, sfărâmător al curselor diavolești;
Bucură-te, al sufletului tău vânător;
Bucură-te, doctor al doctorilor;
Bucură-te, cel ce lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel spre care și noi nădăjduim mereu;
Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;
Bucură-te, laudă a Îngerilor;
Bucură-te, a păgânilor mirare;
Bucură-te, bucuria mamei tale;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 4
Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei și apoi întregii lumi, că oricine aleargă la tine cu credință găsește alinare, fiind împuternicitul și alesul Domnului, Căruia, pentru darul ce ți-a dat, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 4
Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătății și a minunilor tale, Sfinte, făcând să se umple de invidie învățătorii și doctorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea ta, ca a unuia care ești părtașul lui Hristos, dar tu neabătut ai rămas în credință; pentru care îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ai împărțit averea ta celor lipsiți;
Bucură-te, cel ce în închisori mângâiere ai dat celor prigoniți;
Bucură-te, îngrozire a conducătorilor păgâni;
Bucură-te, cel ce deșertăciunea păgânească vrei s-o sfărâmi;
Bucură-te, cel ce împăratului necredincios i-ai fost împotrivitor;
Bucură-te, cel căruia Hristos în luptă a fost sprijinitor;
Bucură-te, cel căruia păgânii multe chinuri ți-au pregătit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;
Bucură-te, cel ce pe mulți i-ai înduplecat de au crezut;
Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;
Bucură-te, cel ce ai pătimit mai presus de legile firii;
Bucură-te, cel de la care moștenim pilda milostivirii;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 5
Cele ce pentru păgâni erau de preț, pentru tine erau fără de preț; și cele fără de preț la ei, erau de mare preț la tine; că ai disprețuit dregătoriile și bogățiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câștiga bunătățile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 5
Neînduplecat văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu unghii de fier să fii sfâșiat și coastele cu făclii să-ți fie arse, dar veșnicul Împărat te-a păzit nevătămat, spre uimirea tuturor, de care lucru și noi minunându-ne, cântăm:
Bucură-te, cel ce împăratului puterea lui Dumnezeu ai dovedit;
Bucură-te, cel prin care un slăbănog de mulți ani s-a tămăduit;
Bucură-te, cel prin care păgânătatea a rămas rușinată;
Bucură-te, cel pentru care vrăjmașii au cerut noi chinuri îndată;
Bucură-te, Sfinte, care ți-ai dat trupul spre pătimire;
Bucură-te, cel pătruns de credința în nemurire;
Bucură-te, cel ce, gândind la Crucea Domnului, te-ai mângâiat;
Bucură-te, cel căruia Hristos în chipul lui Ermolae S-a arătat;
Bucură-te, cel pentru care fiarele cu care erai sfâșiat ca ceara s-au înmuiat;
Bucură-te, cel ce de pe lemnul chinurilor te-ai coborât nevătămat;
Bucură-te, văzând cum făcliile cu care erai ars s-au stins;
Bucură-te, cel ce înfocată credință în inimile multora ai aprins;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 6
Pe cei ce te chinuiau, Sfinte, i-ai pus pe gânduri și, încruntați la față și la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere și de ce zeii nu te pierd. Atunci au născocit noi chinuri, pe care tu, primindu-le, încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!
Icosul 6
Plumb mult într-un cazan punând și sub limbile focului topindu-l, chinuitorii te-au aruncat în plumbul topit cu nădejdea deșartă că acolo îți vei afla sfârșitul, dar Dumnezeu te-a păzit precum oarecând pe Sfântul și slăvitul Apostol Ioan, iar tu, viteazule Mucenic, nevătămat ai rămas, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, floarea nădejdilor către Cel Atotțiitor;
Bucură-te, în boli și necazuri al nostru izbăvitor;
Bucură-te, cel ce îmblânzești mânia lui Dumnezeu pornită asupra noastră cu dreptate;
Bucură-te, cel prin care rugăciunile noastre către Domnul sunt purtate;
Bucură-te, sprijin și pildă pentru tineri și bătrâni;
Bucură-te, îndestulare bună a caselor de creștini;
Bucură-te, rouă ce inimile răcorești;
Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăvești;
Bucură-te, tămăduire a celor ce la oameni nu-și găsesc alinare;
Bucură-te, cel prin care din valurile deznădejdii aflăm scăpare;
Bucură-te, cel ce fierberea plumbului ai răcorit;
Bucură-te, cel ce cunună neveștejită ți-ai pregătit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 7
Zile de-a rândul ai fost chinuit, Sfinte, dar aceste pătimiri mai multă răsplătire ți-au adus, și mulțumeai lui Dumnezeu că prin chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii și să vină la Hristos, cântându-I: Aliluia!
Icosul 7
Piatră ți-au legat de gât, Sfinte Pantelimon, și în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor a făcut piatra ușoară și plutitoare, că ai mers pe luciul apei, ieșind la mal. Deci, bucurându-ne și minunându-ne, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce nu te înfricoșezi de suferință;
Bucură-te, cel înarmat cu bărbăție și credință;
Bucură-te, înfrângător al puterii firii;
Bucură-te, stăpânitor al adâncului mării;
Bucură-te, plutitor deasupra apelor;
Bucură-te, viețuitor deasupra ispitelor;
Bucură-te, tânăr plin de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, cel ce ai dobândit slava cerească;
Bucură-te, liman al celor împovărați;
Bucură-te, mângâiere a celor înduperați;
Bucură-te, mărturisitor al credinței;
Bucură-te, iubitor al nevoinței;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 8
Nici tinerețea, nici nevinovăția și nici puterea minunilor tale n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai tare sporind în mânie, îți născoceau alte pătimiri, crezând că pot pune lumina sub oboroc; iar tu făclie și mai luminoasă te arătai, spre slava lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Icosul 8
Neîncetat ai fost ispitit cu plăceri și cinstiri lumești, dar ca pe niște curse în calea către cer socotindu-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor, iar tiranii neliniștiți te-au privit, dorind să-ți vadă trupul sfâșiat; însă Stăpânul tuturor gurile fiarelor le-a închis; pentru care îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ești cu nevinovăția încununat;
Bucură-te, cel ce fără de vină la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, cel ce lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, cel pe care Dumnezeu minunat te-a arătat;
Bucură-te, lumină ce sub oboroc nu s-a putut pune;
Bucură-te, viețuitor plin de fapte bune;
Bucură-te, cel ce bunătățile lumești curse le socotești;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut asemenea cetelor cerești;
Bucură-te, noule Daniile, aruncat în mijlocul leilor;
Bucură-te, cel prin care fiarele s-au făcut asemenea mieilor;
Bucură-te, cel pe care vrăjmașii să te piardă n-au izbutit;
Bucură-te, cel pe care Hristos nevătămat te-a păzit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 9
Văzând puterile tale, Sfinte, mulți păgâni au crezut în Hristos, pentru care împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Mucenice, te veseleai pentru vânarea de noi suflete, cu care și noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Pe roată cu tăișuri ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulți necredincioși, pentru care ei te socoteau făcător de farmece, dar tu ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci, cu trei ostași te-au însoțit, Sfinte, spre a-l aduce împăratului. Deci, pentru noua jertfă ce prin tine se pregătește, grăim:
Bucură-te, propovăduitor al dumnezeieștii credințe;
Bucură-te, cel ce înfrunți mâniile aprinse;
Bucură-te, cel ce pe roată ai fost strujit;
Bucură-te, cel ce de toată creștinătatea ești preamărit;
Bucură-te, cel socotit pe nedrept vrăjitor;
Bucură-te, cel ce prin Hristos te-ai arătat biruitor;
Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
Bucură-te, cel ce cu dascălul tău ești împreună-pătimitor;
Bucură-te, cel prin care Ermip și Ermocrat ucenici ai lui Ermolae s-au arătat;
Bucură-te, cel ce ai fost martor că la moartea lor pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, cel ce Preasfintei Treimi pe pământ ai slujit;
Bucură-te, cel ce, prin vindecări, doctor trimis de Domnul te-ai dovedit;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 10
Zadarnice au fost chinurile aduse asupra ta de păgâni, Sfinte, al cărui drum ți-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l reversi tuturor celor ce cu credință vin la tine rugându-se și cu ei cânți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minții, cum ai fost împins și lovit ca un răufăcător, spre marginea cetății Nicomidiei, unde ți se hotărâse tăierea capului, dar tu mai liniștit și mai vesel te arătai. Pentru aceasta, primește laudele noastre:
Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;
Bucură-te, cel ce pentru Iisus toate le-ai suferit;
Bucură-te, cel ce în chinuri lui Hristos slavă dădeai;
Bucură-te, cel ce cereasca Împărăție cu dor o căutai;
Bucură-te, cel al cărui nume ți-a fost schimbat;
Bucură-te, auzind glas din cer, care Pantelimon te-a chemat;
Bucură-te, cel ce după nume ești mult-miluitor;
Bucură-te, cel ce după fapte ești mult-îndurător;
Bucură-te, cel a cărui față ca de Înger s-a făcut;
Bucură-te, cel de la care chinuitorii în lături s-au abătut;
Bucură-te, cel ce spre lovire pe călăi i-ai îndemnat;
Bucură-te, cel căruia, abia îndrăznind, capul ți-au tăiat;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 11
Cu durere dreptcredincioșii au privit sfârșitul tău, Sfinte Pantelimon; că tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credințe, miluitor al celor lipsiți și vindecător al celor bolnavi, iar noi ne mângâiem că te-ai suit la cereștile locașuri, de unde nu încetezi a cerceta mulțimea ce te cheamă în rugăciuni și unde cânți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Senin la suflet și blând la chip ți-ai primit sfârșitul, trecând astfel în Împărăția cerească, unde Preasfânta Treime te-a așezat de-a dreapta Sa, mărit fiind de Sfinți și de puterile cerești; pentru care, laudă și noi îți aducem:
Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;
Bucură-te, cel ce duhul tău Treimii l-ai încredințat;
Bucură-te, cel plâns îndelung de credincioșii pământului;
Bucură-te, cel mult-lăudat de puterile cerului;
Bucură-te, a lui Ermolae, Ermip și Ermocrat bucurie;
Bucură-te, cu înaintașii Mucenici împreună-viețuire;
Bucură-te, cel ce de pământeni nicidecum nu te-ai depărtat;
Bucură-te, cel ce rugăciunile credincioșilor le-ai ascultat;
Bucură-te, albină care te-ai îmbogățit cu toată virtutea și fapta bună;
Bucură-te, cel împodobit cu nepieritoare cunună;
Bucură-te, piatră la temelia creștinătății;
Bucură-te, biruitor al păgânătății;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 12
Lupta cea bună te-ai luptat, credința ai păzit și sufletul de har ți l-ai umplut, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ți urmăm credința, și în ispite să ne înarmăm cu armele tale, și, biruitori fiind, să mulțumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul 12
Și după moarte ai săvârșit minuni, Sfinte Pantelimon, că, în loc de sânge, lapte a curs din grumazul tău și măslinul de care ai fost legat, în vederea tuturor s-a umplut de roade; de aceea, auzi de la noi:
Bucură-te, bucuria Tatălui;
Bucură-te, lauda Fiului;
Bucură-te, desfătare a Duhului Sfânt;
Bucură-te, miluire a celor de pe pământ;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, izbăvitor de dureri și chinuiri;
Bucură-te, doctor sufletesc și trupesc;
Bucură-te, ales al Tatălui ceresc;
Bucură-te, cel ce liniștești sufletele;
Bucură-te, cel ce îmblânzești cugetele;
Bucură-te, cel ce scapi de urgia dușmanilor;
Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
Condacul 13
O, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon, ție îți mărturisim durerile noastre de multe feluri, iar tu, fără întârziere, cu puterea primită de la Dumnezeu, spre Care ne ești mijlocitor, auzind suspinurile înăbușite în noapte, în zi, în pat de suferință sau în călătorii, fii celor ce se roagă ție după nevoile fiecăruia: celor neliniștiți liniștitor, celor asupriți apărător, celor din primejdii izbăvitor, celor învăluiți în păcate scutitor, rătăciților îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soților întăritor în căsnicie, celor porniți cu răutate, îmblânzitor, și ne întărește în fața necazurilor, că suntem slabi și istoviți, Sfinte, ca astfel, cu puterea ta, descătușați de amărăciunile noastre, să mulțumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori. Și iarăși rostim Icosul 1:
Icosul 1
Din pruncie ți-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, că maica ta cu mare grijă ți-a sădit în inimă credința în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae a stropit-o cu apa cea vie, pe care și el o avea de la Împăratul nemuritor; de aceea, ai părăsit păgânătatea și ți-ai deschis larg sufletul să primești pe Hristos; pentru care îți cântăm:
Bucură-te, Sfinte, cu adâncă judecată;
Bucură-te, cel ce ai urmat credința cea curată;
Bucură-te, al pieritorilor zei disprețuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, cel ce după Domnul ai însetat;
Bucură-te, cel ce dreaptă răsplată ai câștigat;
Bucură-te, cel ce n-ai ținut la bogățiile pământești;
Bucură-te, cel ce ți-ai agonisit comori cerești;
Bucură-te, cel ce stai între cetele Sfinților;
Bucură-te, ajutător al năpăstuiților;
Bucură-te, podoabă a creștinilor mult prețuită;
Bucură-te, mângâiere a noastră mult dorită;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
După care rostim această:
Rugăciune
O, Mare Mucenice și Tămăduitorule Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi și nu lăsa să rămână în noi bolile trupești și sufletești de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile și păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lenevie, de slăbiciune trupească și sufletească, de pofte și împătimire față de lucrurile trecătoare pământești – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte. Bolnavi suntem de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputințele și pentru datoriile noastre. Bolnavi suntem noi de ținerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare, de invidie, mândrie, îngâmfare și slavă deșartă, de multele și feluritele căderi în poftele trupului. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deșartă și de judecarea aproapelui – tămăduiește-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Ne dor ochii noștri de privirile păcătoase, ne dor urechile de auzul cuvintelor deșarte, rele și defăimătoare. Ne dor mâinile neîntinse spre săvârșirea rugăciunii și spre fapta cea de milostenie. Ne dor picioarele nepornite grabnic spre biserica Domnului, dar care ușor se îndreaptă spre căi rătăcite și spre locuințele acestei lumi. Dar cel mai mult ne dor limba și buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice și urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte și fără de pricepere – tămăduiește-ne, o, milostive! Tot trupul nostru este bolnav: bolnavă este mintea noastră și lipsită de înțelegere, de înțelepciune și de cugetare. Bolnavă este voința noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte și se îndreaptă spre cele păcătoase, dăunătoare nouă și neplăcute lui Dumnezeu. Bolnavă este cugetarea noastră, care nu dorește să vadă moartea și suferința veșnică a păcătoșilor, cât și fericirile Împărăției cerești, deschise nouă prin Pătimirile lui Hristos pe cruce, prin Răstignirea și Învierea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduiește-ne, că în neputință este sufletul nostru cu toate puterile și priceperile lui. În neputință este trupul nostru cu toate mădularele lui. Tămăduiește-ne pe noi, Tămăduitorule fără de arginți, Doctorule mult iubitor și slujitor al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre ajutorul bolnavilor. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor și neputințelor, ci tămăduiește-ne cu puterea harului primit de la Dumnezeu, ca să mulțumim prin îndreptare și fapte bune și să lăudăm pe Preasfânta Treime: pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor.
Strana: Amin.
După citirea Rugăciunii, se cântă Condacul 1.
Condacul 1
Înaintea celui cu chip și nevinovăție îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care, prin nestrămutată credință, s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, înălțăm rugăciunile noastre și cerem să ne asculte durerile și cu puterea ce-i este dată de Dumnezeu, ca un doctor fără de arginți, să ne cerceteze degrab și să îndepărteze de la noi bolile sufletești și trupești, ca, izbăviți fiind noi cu platoșa bunătății sale, întru bucurie să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice și tămăduitorule Pantelimon!
După citirea Acatistului rostim rugăciunea:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Dacă este preot, acesta rostește Ectenia întreită și face outpustul mic.
În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.