Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se zic troparele de umilință:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un Milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți - lucrul mâinilor Tale, și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Simbolul Credinței
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi;
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce, împreună cu Tatăl și cu Fiul, este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție (de trei ori).
Apoi îndată se cântă:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Tropar, glasul 1:
În adâncul pustiului urmând cuvioșilor, ai viețuit cu asprime, dobândind harul Duhului, și suflete la pocăință ai trezit, pe mulți întru necazuri mângâind, iar monahilor îndrumătoare te-ai arătat; de aceea cântăm, Sfântă Elisabeta: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui ce te-a încununat! Slavă Celui ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor (de două ori).
Slavă..., Și acum...,
al Născătoarei-Învierii, același glas:
Gavriil zicând ție: „Fecioară, bucură-te!", împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine, slavă Celui ce a ieșit din tine, slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi prin nașterea ta.
Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori). Slavă..., Și acum...
Psalmul 50:
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacele și icoasele
Condacul 1
Celei vestite prin pustnicească viețuire, care, cu aspre nevoințe și cu mari virtuți, s-a făcut lăcaș luminii neînserate și dăruiește binefaceri și tămăduiri, să-i cântăm cu mulțumire, credincioșilor, zicând: Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Icosul 1
Ancoră a nădejdii, neclintită și tare te avem, Cuvioasă Elisabeta, și rugătoare înaintea Preasfintei Treimi, știind dragostea ta nemăsurată pentru omul neputincios, căzut și luptat de patimi; de aceea toți, cu credință și cu evlavie, strigăm ție:
Bucură-te, icoană a pustniciei;
Bucură-te, fântână a cuvioșiei;
Bucură-te, a păcătoșilor sprijinire;
Bucură-te, a virtuoșilor întărire;
Bucură-te, milă a lui Dumnezeu pentru noi, cei neputincioși;
Bucură-te, slavă a românilor între toți cei cuvioși;
Bucură-te, că pustnicilor le rânduiești biruința;
Bucură-te, că celor căzuți le mijlocești pocăința;
Bucură-te, a Bucovinei floare bine tăinuită;
Bucură-te, a României comoară destăinuită;
Bucură-te, prin care Lumina strălucește;
Bucură-te, prin care întunericul se risipește;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 2
Bogăție ți-a fost sărăcia, mijlocindu-ți înțelepciune, iar lipsurile — baie curățitoare și scară către Dumnezeu, că ai lepădat amăgirea averii, pentru credința prin care toți strigăm lui Hristos: Aliluia!
Icosul 2
Cuprinsă de uimire și răpită ți-a fost mintea când ai văzut strălucirea frumuseții fecioriei pe chipurile monahiilor și de dor dumnezeiesc te-ai aprins după neprihănitul Mire Hristos, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, noian al curăției;
Bucură-te, alean al fecioriei;
Bucură-te, a Domnului frumoasă mireasă;
Bucură-te, a noastră ocrotitoare aleasă;
Bucură-te, că, prin lipsuri, de patimi ai sărăcit;
Bucură-te, că, prin sărăcie, cu înțelepciunea te-ai îmbogățit;
Bucură-te, cuget primitor al descoperirilor cerești;
Bucură-te, suflet încăpător al insuflărilor îngerești;
Bucură-te, dorire după cele nepământești;
Bucură-te, sporire în cele duhovnicești;
Bucură-te, prin care iubim virtuțile;
Bucură-te, prin care urâm păcatele;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 3
Din gura Cuviosului Cleopa primind îndemn și binecuvântare să iei un car de răbdare, ca o pasăre ai zburat în cuibul din lavră, ca să preamărești întreaga viață pe Preasfânta Treime, cântând: Aliluia!
Icosul 3
Evlavie având, ți-ai făcut sufletul strălucitor; cu supunerea ai dobândit blândețea, răbdând toate încercările; te-ai umplut de nădejde și, ascultând, ai primit nepătimirea; de aceea și auzi de la noi:
Bucură-te, întru totul ascultătoare;
Bucură-te, a cârtirii necunoscătoare;
Bucură-te, că pe maici le-ai uimit cu a ta jertfire;
Bucură-te, că ai urmat călugăria fără șovăire;
Bucură-te, repede alergătoare în slujirea mănăstirii;
Bucură-te, grabnic alungătoare a otrăvii clevetirii;
Bucură-te, blândețe întrupată care îndulcești;
Bucură-te, răbdare necurmată care ne întărești;
Bucură-te, prin care învățăm făptuirea;
Bucură-te, prin care dobândim izbăvirea;
Bucură-te, a Mănăstirii Pasărea bucurie;
Bucură-te, a adâncimii smereniei mărturie;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 4
Frumusețea casei Domnului iubind, trimisă ai fost în pământul de Dumnezeu umblat ca, urmele Aceluia văzând și mireasma Duhului Său primind, să-L lauzi împreună cu toate popoarele, aducându-I cântarea: Aliluia!
Icosul 4
Groaza cuprinde sufletul numai la gândul chinurilor veșnice, dar tu, Cuvioasă, răpită ai fost să le vezi aievea și, înțeleaptă fiind, nu ai rămas îngrozită, ci preschimbată lăuntric și lucrând darul pocăinței, pentru care-ți grăim:
Bucură-te, a minții înnoire;
Bucură-te, a inimii primenire;
Bucură-te, schimbare în cele care nu se văd;
Bucură-te, avântare spre cele care doar se cred;
Bucură-te, ceea ce dai puterea îndreptării lăuntrice;
Bucură-te, ceea ce îndrumi pe calea prefacerii tainice;
Bucură-te, că, prin suferință, ai ajuns la pocăință;
Bucură-te, că, prin pocăință, ai scăpat de suferință;
Bucură-te, spre cele înalte suire;
Bucură-te, întru virtuți viețuire;
Bucură-te, a noastră de chin izbăvitoare;
Bucură-te, a tuturor grabnic ocrotitoare;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 5
Har ai primit și chemare neobișnuită prin gura Sfântului Ioan, Noul Hozevit: să-i urmezi în viața pustnicească, nu doar în cea din afară, ci și în adâncurile duhului să lucrezi pocăința și, întru lumină, să cânți lui Hristos: Aliluia!
Icosul 5
Iată roaba Domnului, ai răspuns și te-ai sălășluit în pustie, ca singură cu Cel singur să rămâi și numai către fața Aceluia să cauți și, din lumina Lui luând lumină, să ne luminezi pe noi, care-ți grăim:
Bucură-te, a cumpănirii povață;
Bucură-te, a liniștirii dulceață;
Bucură-te, blândețe întrupată a pustiei;
Bucură-te, lumină neînserată a trezviei;
Bucură-te, că, întru tine adunându-te, cu Dumnezeu ai grăit;
Bucură-te, că, pe tine osândindu-te, pe diavol l-ai biruit;
Bucură-te, rugă aprinsă pentru lumea tulburată;
Bucură-te, pace adâncă, peste lume revărsată;
Bucură-te, cu îngerii împreună dănțuitoare;
Bucură-te, cu sfinții împreună grăitoare;
Bucură-te, temelie duhovnicească;
Bucură-te, viețuire dumnezeiască;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 6
Întorsu-te-ai în lavră încărcată de daruri, să ni te dăruiești comoară nefurată, că, aprinzându-te Domnul cu lumina Lui, nu te-a lăsat sub obroc, ci te-a pus în sfeșnic, încât și noi, luminați, să-I cântăm: Aliluia!
Icosul 6
Jugul cel bun și povara ușoară de bunăvoie le-ai luat, urmând lui Hristos în Ghetsimani, dar El, văzându-te vrednică, te-a suit și pe Golgota, prin crucea bolii înălțându-te, ca noi, minunându-ne, să zicem:
Bucură-te, a bolii biruitoare;
Bucură-te, a inimii curățitoare;
Bucură-te, abis al tăgăduirii sinelui;
Bucură-te, pisc al nădăjduirii binelui;
Bucură-te, că de voie ai purtat crucea duhovnicească;
Bucură-te, că ai răbdat și durerea trupească;
Bucură-te, că dezvălui a crucii binecuvântare;
Bucură-te, învăluire întru a harului îmbrățișare;
Bucură-te, că Hristos ți-a alinat suferința;
Bucură-te, că Duhul Sfânt ți-a plinit neputința;
Bucură-te, durere preschimbată în cruce;
Bucură-te, putere din harul cel dulce;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 7
Lucrare dumnezeiască a săvârșit întru tine Sfânta Filofteia, că, prin minune întorcându-ți darul, te-a făcut să ajungi la curăția conștiinței, mijlocindu-ți adâncirea în curăția inimii și lepădarea de sine prin credință, ca să poți cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Mângâierile Domnului au veselit sufletul tău, după cât s-au înmulțit durerile în inima ta, luate de bunăvoie, în singurătatea munților, ca să urmezi sfinților și să trăiești viața îngerilor; iar noi te lăudăm așa:
Bucură-te, a pustiei locuitoare;
Bucură-te, a trezviei învățătoare;
Bucură-te, munte al tăcerii grăitoare;
Bucură-te, minte la Dumnezeu căutătoare;
Bucură-te, că, prin curăție, pe Dumnezeu L-ai văzut;
Bucură-te, că, în contemplație, cu îngerii te-ai întrecut;
Bucură-te, privighetoare cu întreit-sfântă cântare;
Bucură-te, priveghetoare cu suspine străpungătoare;
Bucură-te, vas al înțelepciunii;
Bucură-te, candelă a rugăciunii;
Bucură-te, a pustnicilor mângâiere;
Bucură-te, a harului adiere;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 8
Nu ai lăsat frica să-ți cuprindă sufletul, ci cu strălucirea nădejdii te-ai luminat, răbdând ura și îngrozirile diavolului, pe care biruindu-l cu ocărârea de sine, ai cântat lui Hristos cu bucurie: Aliluia!
Icosul 8
Ochiul tău a văzut întru vrăjmașii tăi, cum grăiește Scriptura, că, pentru smerenia ta, ai cunoscut cele despre tine însăți, ai primit simțirea duhovnicească de a deosebi fără greșeală binele de rău și ai sălășluit în tine lumina care poate lumina și sufletele celorlalți; de aceea, grăim:
Bucură-te, minte străvăzătoare;
Bucură-te, gândire pătrunzătoare;
Bucură-te, că bine osebești amăgirile;
Bucură-te, că grabnic risipești meșteșugirile;
Bucură-te, a celor nedumeriți dreaptă cumpănire;
Bucură-te, a celor pe care le poftim bună socotire;
Bucură-te, ceea ce înșelăciunile le vădești;
Bucură-te, ceea ce din închipuiri ne trezești;
Bucură-te, că pe tine însăți te-ai cunoscut;
Bucură-te, că pe ceilalți i-ai priceput;
Bucură-te, a duhurilor deosebitoare;
Bucură-te, a darurilor mijlocitoare;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 9
Părinția duhovnicească ai primit și ai născut duhul mântuirii în cei care te ascultau, prin rugăciuni stăruitoare către Părintele luminilor, iar noi, primind folosul, Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 9
Rază strălucitoare dăruită ție de Preasfânta Treime ți-a luminat inima și, prin aceea, vedeai cele de departe ca și cum ar fi aproape și cu ea mângâiai, povățuind, pe cei ce-ți strigă:
Bucură-te, lumină călăuzitoare;
Bucură-te, călăuză luminătoare;
Bucură-te, că, prin dragoste, vezi cele lăuntrice;
Bucură-te, că, din dragoste, spui cele tainice;
Bucură-te, al monahilor far care scoți la liman;
Bucură-te, ceea ce ne păzești de păcatul tiran;
Bucură-te, înălțime care scrutezi cele de departe;
Bucură-te, adâncime care cuprinzi cele de aproape;
Bucură-te, stea care arăți Soarele;
Bucură-te, rază care luminezi căile;
Bucură-te, grai prorocesc;
Bucură-te, cuget îngeresc;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 10
Stăpânire deplină peste toate vietățile a primit Adam de la Dumnezeu, iar tu aceeași putere ai luat, pentru nevinovăția sufletului, că nu ai avut alipire pătimașă, ci în făpturi pe Făcătorul iubeai, strigând: Aliluia!
Icosul 10
Șuvoiul predaniei de viețuire sfântă, cel mânat de Duhul Domnului, te-a purtat spre înălțimi înțelegătoare, că Sfinte fecioare au venit să te învețe înțelepciunea cea mai presus de lume; pentru care, de la noi auzi:
Bucură-te, strălucire a nevinovăției;
Bucură-te, mijlocitoare a curăției;
Bucură-te, înnoire întru noi a harului;
Bucură-te, arătare a frumuseților Raiului;
Bucură-te, lacrimă din adâncuri care naști desăvârșirea;
Bucură-te, pavăză din înalturi ce păzești neprihănirea;
Bucură-te, a sufletelor înnegrite înălbire;
Bucură-te, a inimilor împietrite zdrobire;
Bucură-te, că ești nepătată de patimă;
Bucură-te, că ești curățită prin lacrimă;
Bucură-te, duhovnicească feciorie;
Bucură-te, dar venit din pustie;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 11
Tot chinul cel fără de sfârșit al nesățiosului iad ți-a fost descoperit; pentru aceasta, împreună pătimeai cu toți morții cei din veac și pentru ei te rugai cu lacrimi, plecându-te judecăților negrăite ale lui Dumnezeu și cântându-I: Aliluia!
Icosul 11
Ținându-ți mintea cea de neținut în adâncurile iadului, ți-ai curățit-o de toată patima, primitoare făcând-o pentru dragostea cuprinzătoare față de cei zdrobiți, slabi și nemângâiați; de aceea, îți strigăm:
Bucură-te, dragoste lucrătoare;
Bucură-te, rugăciune cuprinzătoare;
Bucură-te, prin care chinurile se potolesc;
Bucură-te, prin care darurile se înmulțesc;
Bucură-te, că, iadul văzându-l, cu morții împreună pătimeai;
Bucură-te, că, Raiul gustându-l, celor vii nădejde împărtășeai;
Bucură-te, cu îngerii împreună lucrătoare;
Bucură-te, cu sfinții împreună rugătoare;
Bucură-te, sârguință spre bunătățile veșnice;
Bucură-te, pocăință cu roade vrednice;
Bucură-te, a celor căzuți ridicare;
Bucură-te, a neputincioșilor întremare;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 12
Ucenică adevărată a lui Hristos te cunoaștem toți, că dragoste ai avut pentru tot omul și, prin aceasta luminându-ți inima, simțeai de departe durerile celorlalți și îi mângâiai, pentru care noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Văzătoare de Dumnezeu făcându-te, mila Lui fără de margini pentru tine ai cunoscut, pentru care mila Stăpânului celui milostiv ți-a umplut sufletul, grabnic ajutătoare făcându-te pentru noi, cei din nevoi, care-ți grăim:Bucură-te, a milostivirii măsură;
Bucură-te, a nepăcătuirii armură;
Bucură-te, că, strigând, ne auzi și ne asculți;
Bucură-te, că, cerând, ne păzești și ne ajuți;
Bucură-te, flacără nestinsă a Iubirii jertfite;
Bucură-te, aripă întinsă a nădejdii nerăpite;
Bucură-te, a rugăciunilor grabnic ascultătoare;
Bucură-te, a durerilor noastre vindecătoare;
Bucură-te, mireasă a Cuvântului;
Bucură-te, mireasmă a Duhului;
Bucură-te, pildă de isihie;
Bucură-te, grai din Filocalie;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Condacul 13
Zicem ție, Cuvioasă Elisabeta: Caută spre nevrednica noastră laudă și, cu știuta ta bunătate, izbăvește-ne din toată patima, nevoia și necazul, dându-ne sporire în cele duhovnicești, ca să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Acest condac se zice de trei ori. Și iarăși rostim Icosul 1:
Icosul 1
Ancoră a nădejdii, neclintită și tare te avem, Cuvioasă Elisabeta, și rugătoare înaintea Preasfintei Treimi, știind dragostea ta nemăsurată pentru omul neputincios, căzut și luptat de patimi; de aceea toți, cu credință și cu evlavie, strigăm ție:
Bucură-te, icoană a pustniciei;
Bucură-te, fântână a cuvioșiei;
Bucură-te, a păcătoșilor sprijinire;
Bucură-te, a virtuoșilor întărire;
Bucură-te, milă a lui Dumnezeu pentru noi, cei neputincioși;
Bucură-te, slavă a românilor între toți cei cuvioși;
Bucură-te, că pustnicilor le rânduiești biruința;
Bucură-te, că celor căzuți le mijlocești pocăința;
Bucură-te, a Bucovinei floare bine tăinuită;
Bucură-te, a României comoară destăinuită;
Bucură-te, prin care Lumina strălucește;
Bucură-te, prin care întunericul se risipește;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
După care se citește această rugăciune:
Rugăciune
Sfântă și de trei ori fericită Maică Elisabeta, din bucuria rânduită ție de bunul Stăpân, privește spre noi, păcătoșii, ia seama la neputințele noastre de fiecare clipă, la nestatornicia minții, la inima învârtoșată și rea, la sufletul pângărit, la trupul necurat, la ochii iscoditori, la pofta neostoită, la iuțimea sălbăticită și adu-ți aminte de slăbiciunea firii și roagă-te pentru îndreptarea noastră!
Mintea noastră cea hăituită de gânduri curățește-o cu înțelesurile cele despre Dumnezeu! Inimile noastre, bântuite de nălucirile faptelor pe care le-am făcut, pe care le-am văzut sau de care am auzit ori pe care ni le-am închipuit sau cel rău cu viclenie le-a sădit acolo ori pe care le dorim și nu le avem ori le-am face, dar nu putem, luminează-le cu Duhul Sfânt sălășluit întru tine! Altoiește înlăuntrul nostru numele cel sfânt al Domnului! Dă-ne răbdare înțelegătoare!
Învață-ne smerenia care se mulțumește cu cele mici, care se bucură de cele neînsemnate, care nu cunoaște amărăciunea ce vine din lipsa slavei de la oameni, care se îndulcește în necinstiri, care nu caută laude sau prilejurile lor, care nu știe ce-i întunericul, care n-a auzit de deznădejde, care e străină de orice roadă blestemată a mândriei!
Dă-ne lacrimi să ne spălăm urâciunea inimii! Dă-ne putere să călcăm peste patimi, să ne dezlipim inima, mintea și sufletul de toate plăcerile acestei lumi! Izbăvește-ne, spre slava Celui ce ți-a dat putere, de toată boala trupească și sufletească, dar, mai ales, de înșelăciunea demonilor și de meșteșugirile oamenilor care le slujesc, cu voie sau fără de voie!
Dăruiește-ne să pricepem voia Domnului în tot locul și în toată vremea, să înțelegem necazurile ce vin asupra noastră și să ni se facă ele ispășire de tot păcatul și fărădelegea, încât, curățiți, să putem lăuda și noi, împreună cu tine, pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin!
Strana: Amin.
După citirea Rugăciunii, se cântă Condacul 1.
Condacul 1
Celei vestite prin pustnicească viețuire, care, cu aspre nevoințe și cu mari virtuți, s-a făcut lăcaș luminii neînserate și dăruiește binefaceri și tămăduiri, să-i cântăm cu mulțumire, credincioșilor, zicând: Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
După citirea Acatistului rostim rugăciunea:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Dacă este preot, acesta rostește Ectenia întreită și face outpustul mic.
În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.