Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se zic troparele de umilință:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un Milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți - lucrul mâinilor Tale, și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Simbolul Credinței
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi;
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce, împreună cu Tatăl și cu Fiul, este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție (de trei ori).
Apoi îndată se cântă:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul Cuvioasei, glasul 1:
Din pruncie fiind luminată de harul Duhului Sfânt, ai ales viața îngerească și, sălășluindu-te în mănăstirea Sfântului Constantin Brâncoveanu de la Hurezi, prin rugăciune, sărăcie de bună voie și viață virtuoasă, dumnezeiești daruri ai dobândit. Pentru aceasta, acum în ceruri cu toți sfinții te bucuri, Cuvioasă Matrona. Roagă pe milostivul Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre (de două ori).
Slavă..., Și acum...,
al Născătoarei-Învierii, același glas:
Gavriil zicând ție: „Fecioară, bucură-te!", împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă Celui ce S-a sălășluit întru tine, slavă Celui ce a ieșit din tine, slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi prin nașterea ta.
Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori). Slavă..., Și acum...
Psalmul 50:
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacele și icoasele
Condacul 1
Astăzi mănăstirea cea domnească a Hurezilor, ca o mireasă se îmbracă în veșminte de lumină și cu flori din Rai se împodobește, că povățuitoarea ei, Cuvioasa Matrona cea cu desăvârșită înțelepciune, în ceruri a fost preamărită; acesteia să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Icosul 1
Aleasă ai fost din pruncie, Cuvioasă Maică Matrona, și, întru neprihănire, ai străbătut lumea aceasta neatinsă de întunericul păcatelor, iar viața ta ai petrecut-o în nevoință și în slăvirea lui Dumnezeu. De aceea, noi, cei împovărați de păcate, îți aducem aceste laude:
Bucură-te, ceea ce din copilărie lui Hristos I-ai slujit;
Bucură-te, ceea ce poruncile lui Dumnezeu le-ai păzit;
Bucură-te, crin dăruit împărătesei a toate;
Bucură-te, că numele ei l-ai cinstit până la moarte;
Bucură-te, ceea ce de dreptate cu nesăturare ai flămânzit;
Bucură-te, că pentru aceasta Domnul te-a fericit;
Bucură-te, că, prin curăția inimii, ai dobândit vederea celor nevăzute;
Bucură-te, că în sufletul tău s-au cuprins tainele neîncăpute;
Bucură-te, feciorie ce odrăslești înțelepciune;
Bucură-te, minte unită cu inima în curată rugăciune;
Bucură-te, smerenie în care însuși Raiul sălășluiește;
Bucură-te, că și arhanghelul din ceruri îți grăiește:
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 2
Precum Isaac, copil fiind, cu bucurie se grăbea să fie adus jertfă bine-plăcută, așa și tu, pruncă iubitoare de nevoință, ți-ai închinat viața întreagă lui Dumnezeu și, uitând casa părintelui tău, după cuvântul psalmistului, te-ai sălășluit în Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, cântând Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 2
Din părinți binecredincioși, ca dintr-un izvor limpede, ai răsărit și te-ai înțelepțit adâncindu-ți mintea în taina rugăciunii. Pentru aceasta, crescând cu trupul și cu înțelegerea sufletului, harul s-a revărsat întru tine cu prisosință. De aceea, îți grăim:
Bucură-te, ceea ce la botez ai primit numele Stăpânei cerești;
Bucură-te, că ți-ai închinat viața lui Dumnezeu mai înainte să crești;
Bucură-te, că maica ta lui Hristos să-I urmezi te-a lăsat;
Bucură-te, că tatăl tău în Athos s-a închinoviat;
Bucură-te, că rugăciunea ți-a ars în inimă ca un cărbune;
Bucură-te, cădelniță a miresmei faptelor bune;
Bucură-te, inimă plină de lumina dreptei credințe;
Bucură-te, ceea ce ai ținut sfintele făgăduințe;
Bucură-te, ceea ce ai sporit în întreagă înțelepciune;
Bucură-te, ceea ce ai alungat pe ispititor prin rugăciune;
Bucură-te, că nicio zi nu ți-a risipit-o zădărnicia;
Bucură-te, ceea ce din viața aceasta te-ai însoțit cu veșnicia;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 3
Venind împreună cu mama ta în Mănăstirea Sărăcinești și minunându-te de viețuirea îngerească a monahiilor, n-ai dorit să te desparți de acestea. De aceea, ea te-a încredințat ocrotirii Născătoarei de Dumnezeu, ca să cânți pururea lui Hristos, Mirelui sufletelor: Aliluia!
Icosul 3
În obștea de la Sărăcinești, iubitoare de Dumnezeu fiind și prinos de cinstire aducând viețuirea ta aleasă, împreună cu ascultarea și neîncetata rugăciune, de la Duhul Sfânt ai primit binecuvântări cerești, iar, prin frumusețea sufletului tău curat, prin smerenia și dragostea ta desăvârșită, împărtășeai mireasma harului, pentru care îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, floare duhovnicească a înălțimilor de neajuns;
Bucură-te, că nicio ispită sufletul nu ți l-a atins;
Bucură-te, strălucire de sfântă cugetare;
Bucură-te, a tinerelor aleasă povățuitoare;
Bucură-te, ceea ce smerenia și dragostea ne-ai învățat;
Bucură-te, că lumina harului te-a înveșmântat;
Bucură-te, ceea ce ai înfrățit timpul cu veșnicia;
Bucură-te, ceea ce îngerilor nu le-ai știrbit bucuria;
Bucură-te, că viața ta pridvor al Raiului s-a făcut;
Bucură-te, rugătoare pentru lume cu glas netăcut;
Bucură-te, rod dulce al duhovniceștii frumuseți;
Bucură-te, cuvânt scris cu aur în Cartea dumnezeieștii Vieți;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 4
Fiind mistuită de dorul iubirii lui Hristos, ai biruit viforul ispitelor, Cuvioasă Matrona, și ca o lumină s-au arătat faptele tale când ai intrat în lavra Hurezilor, răstignindu-te lumii; pentru aceasta, dobândind curăția inimii, cumpătarea și smerenia, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Dorind numai bucuria cea veșnică, ai ales viețuirea sfinților și virtuțile lor, încât icoană a faptelor bune te-ai arătat prin jertfa de sine, pentru care Domnul a îndreptat spre folosul multora calea vieții tale, iar noi îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, rod odrăslit pe pământ și pârguit în grădina împărăției;
Bucură-te, purtătoare a chipului veșniciei;
Bucură-te, a Sărăcineștilor lumină strălucitoare;
Bucură-te, cu îngerii în viețuire asemănare;
Bucură-te, vistierie a faptelor bune;
Bucură-te, ceea ce ai stăruit în neîncetată rugăciune;
Bucură-te, crâng înflorit din Raiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, adiere lină a sufletului meu;
Bucură-te, dreptar al cinului călugăresc;
Bucură-te, podoabă a celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, ceea ce cu îngerii te întreci în slavoslovie;
Bucură-te, ceea ce purtai în suflet slava veacului ce va să fie;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 5
Din tinerețile tale te-ai alăturat cetelor îngerești prin cântări și cuvinte dumnezeiești, disprețuind frumusețea amăgitoare, Cuvioasă Matrona, încât te-ai asemănat fecioarelor înțelepte, purtătoare de candele aprinse din focul dumnezeieștii dragoste, cântând Mirelui Hristos: Aliluia!
Icosul 5
Ca un clopot cu glas îngeresc ai chemat obștea la dumnezeieștile slujbe, căci râvna casei Domnului te mistuia, și rânduielile străvechi ale vieții călugărești le-ai urmat, asemenea stareților de odinioară, temelie punând viețuirii de obște în Mănăstirea Hurezilor, care te laudă, zicând:
Bucură-te, pururea rugătoare către Dumnezeu;
Bucură-te, că la rugăciune obștea o chemai mereu;
Bucură-te, că Hristos ți-a fost și Cuvânt, și tăcere;
Bucură-te, ceea ce ai primit necuprinsa vedere;
Bucură-te, a vieții călugărești râvnitoare;
Bucură-te, a sihaștrilor următoare;
Bucură-te, suflet înveșmântat cu liniștirea;
Bucură-te, cea deprinsă cu înfrânarea și postirea;
Bucură-te, că nădejdea îți era Tatăl Atotțiitor;
Bucură-te, că scăpare ți-a fost Fiul Mântuitor;
Bucură-te, că acoperământ ai avut pe Duhul Mângâietor;
Bucură-te, al Preasfintei Treimi lăcaș încăpător;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 6
Mângâiere în suflet ai primit prin cugetarea la veșnicele bucurii făgăduite de Domnul Hristos, Cuvioasă Matrona, și, în nădejdea acestora, ai povățuit cu blândețe obștea ta către dumnezeieștile lăcașuri, învățând pe monahii să își înalțe inima și mintea la tronul Preasfintei Treimii, cântând: Aliluia!
Icosul 6
Pornindu-se vrăjmașul cu prigoană asupra vieții monahicești, s-a pustiit pentru o vreme ctitoria iubită a Sfântului Voievod Constantin. Dar, cu voia lui Dumnezeu, iarăși s-au răsădit, ca niște flori alese, în grădina Domnului cuvioasele monahii. Atunci tu, vrednică Matrona, între ele ai strălucit cu harul Duhului Sfânt, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, următoare a pravilelor Cuvioșilor Părinți;
Bucură-te, ceea ce te-ai asemănat marilor Sfinți;
Bucură-te, ceea ce în vatra Hurezilor ai așezat partea ta de ctitorie;
Bucură-te, că nu pentru lumea de aici ai clădit, ci pentru veșnicie;
Bucură-te, ceea ce multe necazuri ai pătimit;
Bucură-te, ceea ce pe demonul neascultării din obște l-ai izgonit;
Bucură-te, că asupra sufletului tău nicio putere n-a dobândit;
Bucură-te, ceea ce doar Mirelui Hristos ai slujit;
Bucură-te, că inima ta s-a întărit pe piatra credinței;
Bucură-te, că ai însoțit cu lacrimi lucrarea nevoinței;
Bucură-te, deplină împlinire a făgăduințelor monahicești;
Bucură-te, spaima cetelor diavolești;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 7
Nu a suferit vrăjmașul diavol sporirea cea duhovnicească din lavra Sfântului Constantin și, precum împotriva aceluia a ridicat suflete slabe, îndepărtându-l din domnie, așa și împotriva ta a stârnit valurile neascultării. Iar tu, luând pildă de la Hristos, Împăratul smereniei, ai lepădat cinstea stăreției și în rugăciune mintea ți-ai cuprins, cântând: Aliluia!
Icosul 7
N-ai încetat a te ruga și a veghea pentru mănăstirea ta, Cuvioasă Matrona, ci povățuind spre dobândirea viețuirii celei duhovnicești, cu mucenicească răbdare ai dat pildă de necârtire și ai lăsat cuvioasei Epiharia să desăvârșească lupta ta cea bună. Pentru aceasta, Lavra Hurezilor te cinstește ca pe o ocrotitoare statornică, pururea pavăză și de minuni făcătoare, împreună cu toți cei ce-ți strigă:
Bucură-te, inimă de mamă pentru obștea ta;
Bucură-te, ceea ce sufletul ți-ai pus pentru ea;
Bucură-te, altar pe care inima, cu tăișul smereniei, ți-ai jertfit;
Bucură-te, că smerenia ta în adâncul iadului s-a înfipt;
Bucură-te, că acesta, rănindu-se, să te războiască n-a mai cutezat;
Bucură-te, că pe cei care te ocărau i-ai binecuvântat;
Bucură-te, rugăciune cu tăiș de fier;
Bucură-te, feciorelnică fântână, având cumpăna în cer;
Bucură-te, aripă de foc, în încercări oțelită;
Bucură-te, roadă bună, de Soarele Hristos pârguită;
Bucură-te, ceea ce te-ai făcut asemeni Cuvioșilor din Pateric;
Bucură-te, și mă miluiește pe mine, care-ți zic:
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 8
În multe postiri, în viețuire aspră, în citiri duhovnicești și în privegheri ți-ai pregătit sufletul ca să fii Domnului mireasă preacurată, Cuvioasă Matrona; deci, având îndrăznire către Hristos, te rogi să izbăvească obștea maicilor de cursele răuvoitorului acestui veac, încât ele să cânte cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Stâlp neclintit al trezviei și icoană însuflețită a virtuților, Cuvioasă Matrona, ca un ghimpe în trup ai purtat, până la sfârșit, durerea pentru cei amăgiți de vrăjmașul și ai plâns, cerând neîncetat lui Dumnezeu să-i întoarcă la pocăință, iar acum, din cereștile lăcașuri, te rogi pentru cei ce-ți cântă:
Bucură-te, ceea ce pe cei pierduți i-ai făcut să-și vină în fire;
Bucură-te, ceea ce și altora, din cursele diavolului, le-ai fost izbăvire;
Bucură-te, că îndemnai pe toți să-și țină sfintele făgăduințe;
Bucură-te, că lacrimile tale se făceau roditoare semințe;
Bucură-te, conștiință trează pentru mustrarea celor fără de minte;
Bucură-te, că la cer te-au purtat ostenelile tale sfinte;
Bucură-te, că pe scara virtuților fără poticnire ai urcat;
Bucură-te, ochi de Duhul Sfânt luminat;
Bucură-te, strălucire din lumina harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, porumbiță cu vitejie de leu;
Bucură-te, ceea ce la Hristos pentru neamul tău mijlocești;
Bucură-te, bucuria cetelor îngerești;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 9
Prin suirea pe scara virtuților, ai odrăslit rodul desăvârșitei iubiri de Hristos și, înmulțind rugăciunea, plânsul și nevoințele, te-ai îmbrăcat în ascultare ca într-un veșmânt de har, încât Domnul îți călăuzea în taină pașii, pentru care Îi aduceai cântare: Aliluia!
Icosul 9
În vistieria inimii tale ai închis Mărgăritarul cel neprețuit, numele lui Iisus cel mai presus de orice nume, pentru care se pleacă tot genunchiul în cer, pe pământ și în cele de dedesubt. Și, purtându-L pretutindeni, s-au îngrozit demonii și s-au bucurat îngerii, iar noi îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce pe Hristos Domnul L-ai aflat;
Bucură-te, că, prin rugăciune, vistieria inimii ți-ai luminat;
Bucură-te, că bătrânețile tale s-au mângâiat cu puterea Duhului;
Bucură-te, că tinerețile ți s-au înnoit ca ale vulturului;
Bucură-te, ceea ce din puterea Crucii ai cules înțelepciune;
Bucură-te, că răsuflarea ți s-a făcut rugăciune;
Bucură-te, ceea ce nu încetai rostirea Psaltirii;
Bucură-te, ceea ce ai trecut peste hotarele firii;
Bucură-te, ceea ce îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, ceea ce cu harul Duhului te-ai îngemănat;
Bucură-te, că, odată cu bătaia inimii, Îl slăveai pe Dumnezeu;
Bucură-te, îți strigă și sufletul meu;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 10
Pururea ai nădăjduit în mijlocirea Preasfintei Fecioare și ea, ca o Maică a Luminii, te-a acoperit din pruncie până la mutarea ta din această lume. De aceea, și noi, păcătoșii, adăpostindu-ne sub același acoperământ, aducem preacinstire celei ce L-a născut pe Dumnezeu-Omul, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Icosul 10
Căzând pe patul suferinței, tu, care nu răbdai a lipsi nicio clipă de la dumnezeieștile slujbe, te-ai aflat lipsită de acestea și adânc rănită de durere. Dar ți-ai aflat liniștea în ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care, venind la tine în chip minunat, ți-a dăruit sănătate desăvârșită, ca noi, văzând minunata purtare de grijă, să grăim:
Bucură-te, că însăși Stăpâna cerului ți-a adus tămăduire;
Bucură-te, ceea ce, în locul morții, ai dobândit întărire;
Bucură-te, că, de pe patul durerii ai fost minunat ridicată;
Bucură-te, că pentru tine ucenica se ruga cu inimă curată;
Bucură-te, că Dumnezeu ți-a dăruit încă 15 ani, în care te-ai jertfit neîncetat;
Bucură-te, ceea ce sălaș al Duhului Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, că ucenica de tine nu se îndura să se despartă;
Bucură-te, ceea ce, la strigătul ei, te-ai trezit vindecată;
Bucură-te, că limba ta a rostit doar graiul rugăciunii;
Bucură-te, că în glasul tău nu s-au aflat cuvintele minciunii;
Bucură-te, brazdă sfântă cu plugul smereniei lucrată;
Bucură-te, grădină de lacrimi sfinte udată;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 11
În obște viețuind, frumusețea cerului cea fără de margini și negrăită ai cunoscut, căci inima ta, primind neapusa lumină, sălaș al iubirii dumnezeiești s-a făcut și rugătoare pentru toți cei întristați și nemângâiați. Pentru aceasta, de bucuria cea mai presus de lume apropiindu-te, Cuvioasă Matrona, cântăm Celui ce te-a încununat: Aliluia!
Icosul 11
Neostenită la pravilă erai, fericită, măcar că osteniseră ochii tăi de povara anilor. Ci, împuținându-se trupul tău și cu metanii nemaiputând să se nevoiască, inima ți-a devenit metania cea vie, plecându-se înaintea Mirelui Hristos. Astfel, împuținarea timpului s-a prefăcut pentru tine în belșug de veșnicie, pentru care îți cântăm acestea:
Bucură-te, ceea ce în zilele bătrâneții cu tinerească râvnă te-ai nevoit;
Bucură-te, ceea ce durerile trupului le-ai răbdat fără a fi cârtit;
Bucură-te, icoană vie a curăției și a smereniei;
Bucură-te, că trufia nu te-a abătut de la calea sfințeniei;
Bucură-te, ceea ce în nepătimire ți-ai petrecut tinerețile;
Bucură-te, ceea ce cu minuni ți-ai încununat căruntețile;
Bucură-te, sfeșnic ce răspândești lumina cea nezidită;
Bucură-te, grădină de roadele virtuții împodobită;
Bucură-te, că ai ajuns la măsura vârstei deplinătății în Hristos;
Bucură-te, că nevoința ai adus-o Domnului ca o tămâie cu bun miros;
Bucură-te, nor ușor, dar plin de apa cea vie;
Bucură-te, căci inima ta s-a odihnit în veșnicie;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 12
Mutarea ta în împărăția cerească a vădit rodul cel copt al sfintei tale viețuiri în lavra Hurezilor; pentru aceasta, slăvim, Cuvioasă Matrona, dumnezeieștile minuni săvârșite prin tine de Stăpânul tuturor și cu mulțumire îi cântăm neîncetat: Aliluia!
Icosul 12
Cunoscându-ți mai dinainte sfârșitul, te-ai pregătit, ca o înțeleaptă fecioară, cu candela aprinsă și te-ai îmbrăcat în veșmântul monahal ca într-o haină de nuntă. Iar, când ucenica ta citea acatistul Născătoarei de Dumnezeu, ai rostit și tu stihul „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!” și îndată cinstitul tău suflet și-a găsit odihnă în mâinile Împărătesei cerului, pentru care și noi grăim ție acestea:
Bucură-te și tu, fecioara cea curată a Mirelui Iisus;
Bucură-te, bătrână cu neprihănire de copil supus;
Bucură-te, rugătoare pentru cei aflați în suferință;
Bucură-te, nevoitoare pentru dreapta credință;
Bucură-te, că inima ta L-a încăput pe Dumnezeu;
Bucură-te, că în ea a liturghisit Marele Arhiereu!
Bucură-te, soare care, în lumină, a asfințit;
Bucură-te, că pe cerul Bisericii ca o nouă stea ai răsărit;
Bucură-te, lumânare de la care cerul tot se aprinde;
Bucură-te, că mireasmă izvorăsc slăvitele tale oseminte;
Bucură-te, că prin ele se revarsă râul minunilor;
Bucură-te, ascultătoare grabnică a rugăciunilor;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
Condacul 13
O, Sfântă Cuvioasă Maică Matrona, primește această rugăciune și călăuzește-ne spre viața plăcută lui Dumnezeu pe noi, cei ce lăudăm ostenelile nevoințelor tale, ca, dobândind și noi, împreună cu tine, bucuria cea veșnică, să cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Acest condac se zice de trei ori. Și iarăși rostim Icosul 1:
Icosul 1
Aleasă ai fost din pruncie, Cuvioasă Maică Matrona, și, întru neprihănire, ai străbătut lumea aceasta neatinsă de întunericul păcatelor, iar viața ta ai petrecut-o în nevoință și în slăvirea lui Dumnezeu. De aceea, noi, cei împovărați de păcate, îți aducem aceste laude:
Bucură-te, ceea ce din copilărie lui Hristos I-ai slujit;
Bucură-te, ceea ce poruncile lui Dumnezeu le-ai păzit;
Bucură-te, crin dăruit împărătesei a toate;
Bucură-te, că numele ei l-ai cinstit până la moarte;
Bucură-te, ceea ce de dreptate cu nesăturare ai flămânzit;
Bucură-te, că pentru aceasta Domnul te-a fericit;
Bucură-te, că, prin curăția inimii, ai dobândit vederea celor nevăzute;
Bucură-te, că în sufletul tău s-au cuprins tainele neîncăpute;
Bucură-te, feciorie ce odrăslești înțelepciune;
Bucură-te, minte unită cu inima în curată rugăciune;
Bucură-te, smerenie în care însuși Raiul sălășluiește;
Bucură-te, că și arhanghelul din ceruri îți grăiește:
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
După care se citește această rugăciune:
Rugăciune
Sfântă Cuvioasă Maică Matrona, care din pruncie L-ai iubit pe Dumnezeu, slujindu-I cu dăruire, și, prin mulțimea faptelor tale bune, le-ai fost tuturor o icoană a virtuților, iar acum cu Sfinții te bucuri de vederea slavei Lui și Îl lauzi neîncetat, ție ne rugăm: Izbăvește-ne de multele ispite și necazuri ce vin asupra noastră de la diavol, de la oameni gâlcevitori și de la patimile care ne luptă. Pildă ai fost monahiilor prin smerenie și ascultare, înaintea credincioșilor ai luminat prin răbdarea încercărilor, ocrotitoare a săracilor și a necăjiților te-ai arătat, pentru aceasta împărățești veșnic cu Hristos.
Tu, ceea ce ai înmulțit talanții încredințați de Părintele ceresc, roagă-te ca și noi să înmulțim râvna de a face fapte plăcute Domnului; ceea ce te-ai ostenit cu privegheri, nevoințe și lacrimi și ai iubit sfintele slujbe ale Bisericii, în care trăiai întâlnirea cu Hristos și bucuria stării împreună cu Sfinții, insuflă-ne și nouă înțelepciune în lupta cu poftele vătămătoare de suflet și dăruiește-ne râvnă pentru rugăciune și dragoste de casa lui Dumnezeu, în care se lucrează curățirea, luminarea și sfințirea noastră.
Călăuzește pe monahi și monahii spre împlinirea făgăduințelor făcute înaintea Sfântului Altar, spre a deveni următori vrednici ai vieții Sfinților Apostoli, Mucenici și Cuvioși. Luminează-ne tuturor calea, ca să nu ne pierdem în cursele înșelătoare ale acestei lumi, ci să ajungem și noi la bucuria veșnică a Împărăției cerurilor, unde, împreună cu tine, să slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.
Strana: Amin.
După citirea Rugăciunii, se cântă Condacul 1.
Condacul 1
Astăzi mănăstirea cea domnească a Hurezilor, ca o mireasă se îmbracă în veșminte de lumină și cu flori din Rai se împodobește, că povățuitoarea ei, Cuvioasa Matrona cea cu desăvârșită înțelepciune, în ceruri a fost preamărită; acesteia să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveștejită a Hurezilor!
După citirea Acatistului rostim rugăciunea:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Dacă este preot, acesta rostește Ectenia întreită și face outpustul mic.
În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.