Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se zic troparele de umilință:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un Milostiv, și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți - lucrul mâinilor Tale, și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Simbolul Credinței
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi;
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce, împreună cu Tatăl și cu Fiul, este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție (de trei ori).
Apoi îndată se cântă:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Tropar, glasul al 4-lea:
Mielușeaua Ta, Iisuse, Irina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre (de două ori).
Slavă..., Și acum...,
al Născătoarei-Învierii, același glas:
Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat: Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și Crucea de bunăvoie pentru noi luând, prin care, înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori). Slavă..., Și acum...
Psalmul 50:
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacele și icoasele
Condacul 1
Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare pe făclia cea mult luminoasă, pe Sfânta slăvita fecioară Irina, care, prin strălucirea faptelor și a cuvintelor ei, multora s-a făcut lumină; pe care lăudând-o, cu evlavie așa să-i strigăm: Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Icosul 1
Îngerilor asemănându-te cu curăția și cu râvna, apostolește te-ai nevoit pentru dragostea Mirelui tău, Hristos; multe necazuri și osteneli ai răbdat și cu dumnezeiescul dor după El ai murit; pentru care și noi, smeriții, cu evlavie pe tine te lăudăm așa:
Bucură-te, mlădiță cerească din vlăstarul lui Hristos;
Bucură-te, vlăstarule tânăr cu rod preafrumos;
Bucură-te, sămânță aleasă și mult roditoare;
Bucură-te, porumbiță sfântă și mult cuvântătoare;
Bucură-te, a multor suflete rază de mântuire;
Bucură-te, curată și blândă mielușea din turma lui Hristos;
Bucură-te, că învățăturile tale multora au fost de folos;
Bucură-te, că prin strălucirea vieții tale Hristos S-a proslăvit;
Bucură-te, sămânța cea bună cu rod însutit;
Bucură-te, a nemuritoarelor bucurii veșnică moștenitoare;
Bucură-te, a nevăzuților vrăjmași biruitoare;
Bucură-te, rază mult luminoasă a tainicului Soare;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 2-lea
Văzând tatăl tău, împăratul Licinius, frumusețea cu care înfloreai, ți-a ridicat un turn și acolo cu mare grijă ca pe un crin preafrumos te creștea. Dar tu, înțeleaptă fecioară, cunoscând acolo pe Ziditorul lumii, I-ai cântat laudă: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Înțelegerea dumnezeiască a strălucit în inima ta, sfântă fecioară, când fericitul bătrân Apelian ți-a tâlcuit taina celor trei păsări și cu toată dorirea inimii te-ai supus proniei și dumnezeieștii chemări; pentru care după cuviință te lăudăm:
Bucură-te, crin preafrumos, peste care Duhul Sfânt S-a odihnit;
Bucură-te, trandafirul cel preagingaș, care în mijlocul crinilor ai înflorit;
Bucură-te, stea prealuminoasă, care Biserica lui Hristos ai luminat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos slava și bogăția cea muritoare ai defăimat;
Bucură-te, că spre veșnica slavă și bucurie cu mare sârguință ai alergat;
Bucură-te, că din toată inima pe Mirele Hristos L-ai iubit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui în mare sfințenie ai viețuit;
Bucură-te, că pe Adevăratul Dumnezeu cu mare îndrăzneală L-ai propovăduit;
Bucură-te, că pe mincinoșii dumnezei foarte i-ai batjocorit;
Bucură-te, că sămânța cea bună în lume o ai semănat;
Bucură-te, că prin credință, nădejde și dragoste, pe Hristos, Mirele tău, L-ai urmat;
Bucură-te, că împreună cu fecioarele cele înțelepte în cămara nestricăciosului Mire ai intrat;
Bucură-te, crin preafrumos peste care Duhul Sfânt S-a odihnit;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 3-lea
Puterea Ziditorului a toate din frumusețea rânduielilor ai cunoscut-o, preaînțeleaptă fecioară, și foarte minunându-te de înțelepciunea cea neajunsă de minte ai strigat: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Având tu, fecioară, dascăl pe fericitul bătrân Apelian și prin ale lui învățături primind lumina, nu ai ascuns-o sub obroc, ci prin propovăduirea adevărului, pe mulți de la slujirea de idoli i-ai chemat; pentru care te rugăm, primește această cântare:
Bucură-te, că pronia Celui preaveșnic pe tine spre lumină te-a chemat;
Bucură-te, că minunată chemare spre tine s-a arătat;
Bucură-te, că trei păsări spre tine au venit;
Bucură-te, că acele păsări taina vieții tale au închipuit;
Bucură-te, că și corbul cel cu șarpele în cioc mâhnire și ispită ție îți vestea;
Bucură-te, că pe sufletul tău cel tare aceasta nu-l înspăimânta;
Bucură-te, mireasă logodită cu veșnicul împărat;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui multe necazuri ai răbdat;
Bucură-te, că prin a Lui putere și dar pe corbul întunericului l-ai defăimat;
Bucură-te, porumbiță a lui Hristos care pe șarpe l-ai călcat;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 4-lea
Vifor de spaimă și tulburare a cuprins inima împăratului Licinius, tatăl tău, când te-a auzit pe tine, fiica sa, defăimând pe mincinoșii săi dumnezei și mărturisind cu mare îndrăzneală pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, și strigând: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzit-ai în vedenia somnului pe îngerul Domnului, Irina numindu-te pe tine, în loc de Penelopi, și ai primit cu bucurie schimbarea numelui tău, urmând voii Celui ce te-a chemat; pentru care și noi îți zicem așa:
Bucură-te, fecioară aleasă de Mirele-Cuvântul;
Bucură-te, cea chemată spre nestricăcioasă nuntă;
Bucură-te, că îngerul a fost trimis spre a ta chemare;
Bucură-te, că și numele tău ți l-a schimbat, spre a multora mirare;
Bucură-te, că, prin schimbarea numelui, lui Petru te-ai asemănat;
Bucură-te, că Timotei preotul taina credinței te-a învățat;
Bucură-te, că acest bătrân apostol pe tine te-a botezat;
Bucură-te, că, prin sfătuirea dumnezeiescului Timotei, adâncul învățăturilor tale s-a luminat;
Bucură-te, că de la sfințitul preot binecuvântare ai luat;
Bucură-te, că după luminare ziua și noaptea întru rugăciuni petreceai;
Bucură-te, că pe Mirele Hristos Îl slavosloveai;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 5-lea
Stea înțelegătoare de dimineață te-ai arătat, sfântă fecioară, multe suflete luminând și către Soarele dreptății povățuindu-le, le-ai învățat a-I cânta Lui această laudă: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Văzând vechiul vrăjmaș al firii omenești că prin tine, aleasă fecioară, din multe cetăți și inimi va fi alungat, se împotrivea ție spre a nu intra în cetatea Macedoniei; iar tu, cu arma crucii întrarmându-te, veneai. Auzi-ne și pe noi, care cu smerenie te lăudăm:
Bucură-te, că din turn pogorându-te spre cetate ai plecat;
Bucură-te, că în cetatea Macedoniei cu mare cinste ai intrat;
Bucură-te, că diavolul, văzându-te, foarte a strigat;
Bucură-te, că tu cu puterea lui Hristos l-ai certat;
Bucură-te, căci cu numele lui Hristos l-ai legat;
Bucură-te, că „cine ești” l-ai întrebat;
Bucură-te, că, după ce a spus, cu hotărâre i-ai poruncit;
Bucură-te, că din cetate cu puterea lui Hristos l-ai izgonit;
Bucură-te, că diavolul văzându-se biruit a fugit;
Bucură-te, că asupra ta alte rele a uneltit;
Bucură-te, că și tu cu pavăza credinței te-ai întrarmat;
Bucură-te, că toate uneltirile lui foarte le-ai sfărâmat;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 6-lea
Mărturisit-ai cu mare îndrăzneală numele lui Hristos înaintea împăratului Licinius, tatăl tău, și arătându-i a sa rătăcire, l-ai învățat pe el a cânta laudă adevăratului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Strălucit-a mai mult lumina adevărului în inima maicii tale, împărăteasa Licinia, și a început a mustra pe împăratul Licinius pentru a sa orbire. Iar el, foarte mâniindu-se, spre chinuire pe tine, fiica sa, te-a dat; pentru care noi te întâmpinăm cu aceste cântări:
Bucură-te, că pentru a sa nedumerire pe împăratul Licinius l-ai mustrat;
Bucură-te, că pentru mărturisirea adevărului de tatăl tău la chinuri ai fost dată;
Bucură-te, că sub picioarele unor cai sălbatici ai fost aruncată;
Bucură-te, că a ta moarte de tatăl tău era așteptată;
Bucură-te, că în aceste munci cu suflet viteaz ai intrat;
Bucură-te, că prin unul din acești cai minune s-a arătat;
Bucură-te, că, dezlegându-se, calul asupra împăratului cu furie s-a aruncat;
Bucură-te, că mâna dreaptă a împăratului calul cu dinții a scos-o;
Bucură-te, că din această rană împăratul mort a rămas;
Bucură-te, că acest cal a vorbit cu glas omenesc;
Bucură-te, că, prin vorbirea dobitocului, Dumnezeu S-a proslăvit;
Bucură-te, că „porumbiță a lui Hristos” calul pe tine te-a numit;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 7-lea
Vrând să arăți, o, porumbiță a lui Hristos, nerăutatea inimii tale, ai făcut rugăciune cu multă căldură a inimii și ai înviat pe împăratul, tămăduindu-i mâna lui; iar el, înviind, cu trei mii de oameni a crezut în Hristos, cântând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Arătatu-te-ai, sfântă fecioară, cu mare îndrăzneală și înaintea împăratului Sedechie, care după tatăl tău luase împărăția, și a lui necredință tu, fecioară, ai numit-o fărădelege. Iar el, de furie umplându-se, cu felurite munci pe tine te-a chinuit; pentru care, te rugăm, primește aceste smerite cântări:
Bucură-te, că în groapa cu șerpi te-a aruncat, pentru mărturisirea Domnului Hristos;
Bucură-te, că dintre târâtoarele veninoase, cu puterea lui Hristos, sănătoasă din groapă ai ieșit;
Bucură-te, că ieșind de acolo, pe nebunul împărat cu gheena l-ai îngrozit;
Bucură-te, că el, nesuferind mustrarea, foarte s-a sălbăticit;
Bucură-te, că a poruncit cu ferăstrăul să fii tăiată;
Bucură-te, că, ferăstrăul sfărâmându-se, ai rămas nevătămată;
Bucură-te, că alt ferăstrău muncitorii spre tăierea ta au adus;
Bucură-te, că și pe acela, cu puterea lui Hristos, l-ai distrus;
Bucură-te, că trupul tău cel curat cu al treilea ferăstrău l-au tăiat;
Bucură-te, că acum sângele tău cel feciorelnic pământul l-a adăpat;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 8-lea
Văzând păgânul împărat că a reușit cu al treilea ferăstrău să taie feciorelnicul tău trup, râzând, a început a huli pe Hristos; iar tu, înțeleaptă și vitează fecioară, în acele dureri, slavă ai dat lui Dumnezeu-Hristos, cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul întru mare frică și spaimă s-a întors bucuria împăratului, atunci când, odată cu hula lui, tunete și fulgere din cer s-au pogorât și pe mulți din cei necredincioși a omorât; pentru care și noi, slăvind pe Dătătorul minunilor, către tine, sluga Sa cea înțeleaptă, zicem așa:
Bucură-te, că peste cei ce te tăiau cu ferăstrăul pedeapsă de sus a venit;
Bucură-te, că, deodată căzând la pământ, rău au pierit;
Bucură-te, că nebunul împărat, de frică fiind cuprins, la palat a fugit;
Bucură-te, că piatra cea mare de pe pieptul tău au aruncat-o jos;
Bucură-te, că rana trupului tău s-a vindecat;
Bucură-te, că apoi, de acolo de jos, sănătoasă te-ai ridicat;
Bucură-te, că toate aceste minuni de cei ce erau de față au fost văzute;
Bucură-te, că, prin a lor vedere, opt mii de suflete au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos;
Bucură-te, că aceasta văzând-o, și nelegiuitul împărat s-a tulburat;
Bucură-te, că de roata unei mori pe tine strâns te-a legat;
Bucură-te, că roata morii, oprindu-se, nemișcată a rămas;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 9-lea
Toată adunarea poporului, văzând aceste minuni, cu furie s-a ridicat împotriva blestematului împărat, cu pietre asupra lui aruncând și strigând: „Mare este Dumnezeul Irinei!”, și cântând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritoricească de laudă cântare se cade a aduce ție, Sfântă Mare Muceniță Irina, căci multă vistierie duhovnicească pentru Împăratul cerurilor ai adunat prin lumina propovăduirii tale. Dar noi, nepricepându-ne, în loc de cele cuviincioase, prin sărace cuvinte îți zicem așa:
Bucură-te, că pe Sedechie împăratul l-ai rușinat;
Bucură-te, că și împotriva lui Sabeh împăratul cu rugăciunea te-ai întrarmat;
Bucură-te, că pe Sabeh și oștile lui cu orbirea i-ai lovit;
Bucură-te, că Sabeh, tiranul împărat, înfuriat foarte asupra ta s-a pornit;
Bucură-te, că pe tine, legată în obezi, te-a băgat în închisoare;
Bucură-te, că acolo venind Hristos, Mirele tău, te-a veselit cu a Sa arătare;
Bucură-te, că „fiica Sa” Domnul numindu-te, foarte te-ai bucurat;
Bucură-te, că, după închisoare, cu ascuțite cuie picioarele tale păgânii le-au spart;
Bucură-te, că un sac de nisip în spate ai purtat;
Bucură-te, că în picioare cu acele cuie cinci stadii de loc ai umblat;
Bucură-te, că în această călătorie tu pe Dumnezeul slavei Îl slavosloveai;
Bucură-te, că pe îngerii Domnului împreună cu tine i-ai văzut pe când călătoreai;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 10-lea
Văzând Atotputernicul toate chinurile tale și voind să facă izbăvirea ta, roaba Lui cea vrednică, a trimis un înger al Său, care cu toiagul a despicat pământul și îndată a înghițit pe cei care te chinuiau; iar tu, răbdătoare de chinuri, ai dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Ziditorul tuturor zidirilor, al celor simțite și al celor gândite, iarăși a trimis pe îngerul Său spre ajutor ție, care cu a sa venire zece mii din cei necredincioși cu năprasnică moarte a omorât. Pentru care și noi, slăvind pe Dumnezeul izbândirii tale, pe tine te lăudăm așa:
Bucură-te, că îngerul Domnului pe împăratul Sabeh l-a pierdut;
Bucură-te, că, după a lui pierzare, zece mii de suflete în Hristos au crezut;
Bucură-te, că, prin a ta rugăciune, pe tânărul cel mort la viață l-ai întors;
Bucură-te, că, în cetatea Macedoniei, cincizeci de mii la Hristos ai adus;
Bucură-te, că Timotei preotul această mulțime a botezat;
Bucură-te, că din Macedonia spre cetatea Caliopi ai plecat;
Bucură-te, că acolo pe Numerian împăratul l-ai mustrat;
Bucură-te, că și acest tiran spre a te munci s-a pornit;
Bucură-te, că aici ai fost aruncată în trei boi de aramă încinsă;
Bucură-te, că și din aceste chinuri ai ieșit biruitoare;
Bucură-te, că în munci cu tine era mâna lui Dumnezeu cea tare;
Bucură-te, că prin al Lui ajutor multora le-ai făcut spaimă și mirare;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 11-lea
Împăratul veacurilor și Dumnezeul puterilor minune preaslăvită a arătat, căci al treilea bou de aramă, în care se pregătea arderea și în care ai fost aruncată, pornindu-se din loc ca unul viu, a mers cale ca la jumătate de stadie și acolo, desfăcându-se bucăți, cu mare sunet pe tine, slăvită fecioară, sănătoasă jos te-a lăsat. Iar poporul, aceasta văzând și pe adevăratul Dumnezeu cunoscând, a strigat: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Duhovnicească făclie cu multe raze în lume ai strălucit și întunericul slujirii de idoli foarte l-ai risipit și mulțime mare de suflete ai adus la cunoștința Dumnezeului Cel adevărat. Pentru care cu credință te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că îngerul Domnului a pierdut pe necredinciosul împărat Numerian;
Bucură-te, că iarăși zeci de mii de suflete s-au botezat;
Bucură-te, că eparhului Babodan spre chinuire trimisă ai fost;
Bucură-te, că acolo focul grătarului l-ai suferit pentru Hristos;
Bucură-te, că, din această chinuire, sănătoasă, cu darul lui Hristos, ai scăpat;
Bucură-te, că eparhul Babodan, cunoscând pe Dumnezeu, cu mult popor s-a botezat;
Bucură-te, că după încreștinarea lui Babodan, spre cetatea Memsevriei ai plecat;
Bucură-te, că și acolo pe Savorie împăratul l-ai biruit;
Bucură-te, că din a lui poruncă ostașii cu sabia te-au tăiat;
Bucură-te, că Hristos-Viața pe tine din morți te-a înviat;
Bucură-te, că în cetatea Memsevriei după înviere te-ai arătat;
Bucură-te, că acolo Evanghelia lui Hristos șaptezeci de zile ai predicat;
Bucură-te, că, văzând aceasta, Savorie împăratul, cu tot poporul, crezând în Hristos, s-a botezat;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 12-lea
Vrând tu, o, fericită fecioară, să cercetezi pentru ultima oară pe părinții tăi și părăsind Memsevria și întorcându-te în Macedonia, cetatea ta, ai găsit adormit pe fericitul tău tată și, plângând, ai cântat lui Dumnezeu laudă: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântare și slavoslovie aduci acum lui Dumnezeu-Hristos, Mirele tău, în Biserica Sa cea biruitoare și în soborul fecioarelor celor înțelepte te veselești. Adu-ți aminte și de noi, cei păcătoși și smeriți, care ne rugăm cu umilință către tine, lăudându-te așa:
Bucură-te, că la Memsevria puține zile ai viețuit;
Bucură-te, că de acolo la cetatea ta ai venit;
Bucură-te, că de acolo un nor pe tine te-a răpit;
Bucură-te, că pe acel nor la cetatea Efesului ai sosit;
Bucură-te, că acolo în liniște întru Domnul te-ai săvârșit;
Bucură-te, că într-un mormânt nou bătrânul Apelian pe tine te-a îngropat;
Bucură-te, că a patra zi sfântul tău trup în mormânt nu s-a mai aflat;
Bucură-te, că Mirele tău Cel fără de moarte pe pământ pe tine te-a preaslăvit;
Bucură-te, că în cămara Sa cea de Mire, pe tine, mireasa Sa, te-a primit;
Bucură-te, că pentru dragostea Lui multe chinuri ai suferit;
Bucură-te, că multe suflete cu învățăturile tale ai luminat;
Bucură-te, că pentru turma Păstorului Cel Mare multe oi cuvântătoare ai adunat;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
Condacul al 13-lea
O, Sfântă slăvită Mare Muceniță a lui Hristos Irina, auzi-ne pe noi păcătoșii și smeriții, cei ce alergăm cu credință la tine; fii mijlocitoare pentru noi, nevrednicii, care prin tine cerem ajutorul lui Dumnezeu; ajută-ne nouă, prin sfintele tale rugăciuni, la vremea sfârșitului nostru și în ziua Judecății de Apoi, ca, fiind mântuiți, împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu în veci laudă: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Acest condac se zice de trei ori. Și iarăși rostim Icosul 1:
Icosul 1
Îngerilor asemănându-te cu curăția și cu râvna, apostolește te-ai nevoit pentru dragostea Mirelui tău, Hristos; multe necazuri și osteneli ai răbdat și cu dumnezeiescul dor după El ai murit; pentru care și noi, smeriții, cu evlavie pe tine te lăudăm așa:
Bucură-te, mlădiță cerească din vlăstarul lui Hristos;
Bucură-te, vlăstarule tânăr cu rod preafrumos;
Bucură-te, sămânță aleasă și mult roditoare;
Bucură-te, porumbiță sfântă și mult cuvântătoare;
Bucură-te, a multor suflete rază de mântuire;
Bucură-te, curată și blândă mielușea din turma lui Hristos;
Bucură-te, că învățăturile tale multora au fost de folos;
Bucură-te, că prin strălucirea vieții tale Hristos S-a proslăvit;
Bucură-te, sămânța cea bună cu rod însutit;
Bucură-te, a nemuritoarelor bucurii veșnică moștenitoare;
Bucură-te, a nevăzuților vrăjmași biruitoare;
Bucură-te, rază mult luminoasă a tainicului Soare;
Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
După care se citește această rugăciune:
Rugăciune către Sfânta Mare Muceniță Irina
Cu umilința inimii și cu evlavie venim noi, păcătoșii, către tine, Sfântă slăvită fecioară și Mare Muceniță Irina, albina lui Hristos cea multlucrătoare, care pe cuvintele Sfântului Duh, cele luminate și mai dulci decât mierea și fagurele, pe buzele tale le-ai purtat și prin a lor dulceață și lumină multe suflete ai îndulcit și ai luminat; auzi-ne și pe noi, nevrednicii, cei întristați și apăsați de conștiința mulțimii păcatelor noastre, care, prin a noastră nesimțire și lenevire, sporesc și se întăresc, și ca o rugină veche, prin obișnuință, cheltuiesc și strică în toată vremea tăria și frumusețea sufletelor noastre. Și de aceea, te rugăm pe tine, porumbița lui Hristos cea curată și preablândă, care prin sfântă neprihănire ai zburat de pe pământ către acoperământul cerescului Vultur, nu ne uita pe noi, cei nemernici și cu totul neputincioși, care ne zbatem, zăcând jos în această vale a plângerii și a ispitirii, și care îndrăznim a te pune pe tine mijlocitoare, sfântă fecioară, către Preabunul și Preacuratul tău Mire, Hristos. Ia aminte la toți cei care cu credință și cu dragoste alergăm la tine în vreme de necaz și de primejdii. Știm că tu ai mare îndrăzneală către Preabunul nostru Mântuitor, pentru a Cărui dragoste ți-ai pus sufletul tău; de aceea credem fără de îndoire că la toată cererea spre folosul nostru vei fi ascultată de Preamilostivul Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne povățuiască pe noi pe calea mântuirii și să ne sprijine cu darul Său la vreme de ispite și de încercări și să ne acopere cu a Sa milă de toate primejdiile văzuților și nevăzuților vrăjmași. Să ne trimită frica Sa în inimile noastre, ca prin ea să viețuim cu trezvie și cu luare aminte, spre a scăpa de veșnicele munci și a dobândi bucuria cea necuprinsă de minte și fără de margini și să slăvim împreună cu tine, sfântă fecioară, pe Dumnezeul nostru, Cel închinat în Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Strana: Amin.
După citirea Rugăciunii, se cântă Condacul 1.
Condacul 1
Cu veselie duhovnicească să prăznuiască astăzi Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare pe făclia cea mult luminoasă, pe Sfânta slăvita fecioară Irina, care, prin strălucirea faptelor și a cuvintelor ei, multora s-a făcut lumină; pe care lăudând-o, cu evlavie așa să-i strigăm: Bucură-te, Sfântă slăvită Mare Muceniță Irina, preaînțeleaptă fecioară!
După citirea Acatistului rostim rugăciunea:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Dacă este preot, acesta rostește Ectenia întreită și face outpustul mic.
În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.