Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea, podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...
Pe iubitorul sfințitei linișitiri și următorul milostivirii lui Dumnezeu, pe Cuviosul Paisie să-l lăudăm, că acesta, în Athos, în Sinai și la Stomion viețuind ca un fără de trup, vas al alegerii s-a arătat și acum este tuturor ocrotitor, călăuzitor și solitor către Domnul.
Slavă...
Cunoscând bogăția cea nemăsurată a milostivirii tale și puterea mijlocirii tale, cei ce suntem în noianul cumplitelor patimi și înviforați de ispitele cele de multe feluri, te chemăm pe tine, o, Părinte Paisie, sârguiește degrab de ne izbăvește pe noi și ne călăuzește către limanul cel neînviforat.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Nu vom tăcea nicicând, de Dumnezeu Născătoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, că dacă nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit de atâtea primejdii, sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Noi de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta că scoți pe robii tăi din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea:
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Următor fiind milei dumnezeiești, Părinte Paisie, ca unul ce te-ai făcut tuturor toate, miluiai neîncetat; deci și acum, prin rugăciunile tale, fii ajutător grabnic tuturor.
Doctor ești trupurilor și mângâiere sufletelor și dulce răcorire, mare sprijinitor în nevoi și iscusit apărător în războiul nevăzut.
Slavă...
Cuprins sunt de dormitarea multei nepăsări și cer ocrotirea ta cea neadormită, deci cercetându-mă, dăruiește-mi trezvie.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Împărăteasă a toate, Maică a Izbăvitorului, alungă degrabă norii cei întunecați ai primejdiilor și ai ispitelor și acoperă turma ta, ca un nor purtător de lumină.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Luminându-ți inima cu ostenelile nevoințelor tale și strălucindu-ți cugetul cu raza harului, întreg ai devenit lumină; pentru aceasta, din întunericul greșelilor izbăvește-mă prin rugăciunile tale, Părinte Paisie.
Cu bucurie ai răbdat durerile bolilor, făcându-te pildă de răbdare neclintită; întărește-mă și pe mine, cel căzut în patul durerii, schimbând necazul meu în bucurie cerească.
Slavă...
Cu adevărat ai făcut pământul cer, bucurându-te de îngereasca liniște, Cuvioase, și arzând cu duhul; iar acum din cer, prin rugăciunile tale către Dumnezeu, încetează tulburarea vieții mele celei nestatornice.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Bucurie, veselie și îndulcire ai fost, făcându-te Maică a bucuriei, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceasta, necăjit fiind, scap pururea către tine, caldă mângâiere și ocrotirea mea.
Apoi aceste Stihiri:
De Dumnezeu purtătorule Paisie, ascultă cererile celor ce te cheamă, împlinindu-le cu milostivire, ca unul ce ai îndrăznire către Domnul.
Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul rostește Ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori). Și îndată Sedealna, glasul al 2-lea, podobie: Ceea ce ești rugătoare caldă...
Cald mijlocitor fiind către Domnul, primește, Părinte, caldele noastre rugăciuni, ale celor ce cu stăruință strigăm ție: Noaptea și ziua păzește-ne și ajutor fii nouă, în veacul de acum și în cel viitor.
Cântarea a 4-a
Irmos: Am auzit, Doamne...
Noaptea amarei deznădăjduiri cumplit a acoperit inima mea, dar tu te-ai arătat mie lumină și bucurie, Cuvioase Paisie.
De veselie ne umplem, alergând cu credință la sfântul tău mormânt; că izvorăște har de mântuire care ne umbrește pe noi în chip tainic.
Slavă...
Ridică-mă pe mine cel căzut și către pocăință mă călăuzește prin rugăciunile tale, izbăvindu-mă de obișnuința care mă înrobește.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Cu strălucirea nepătimirii vas preacurat te-ai arătat, cea cu totul fără prihană; pentru aceasta, curățește pe robii tăi de întinăciunea trupului și a duhului.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne...
Fii mie zid de mântuire, Părinte Cuvioase, în toată vremea și locul nevătămat păzindu-mă, ca un bun ocrotitor al meu.
Năvălirile patimilor biciuiesc inima mea, dar cuvintele tale ca un balsam bun îmi aduc pace și vindecare.
Slavă...
Suflet trândav și neroditor am dobândit, Părinte; ci dăruiește-mi râvnă și putere, ridicându-mă spre luptele cele de cinste.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Când voi sta înaintea scaunului de judecată celui înfricoșător al Fiului tău, Maică Fecioară, rogu-te, ține-mă de mâna cea dreaptă și mă mântuiește.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Îndurat și plin de dragoste dumnezeiască, vesel și milostiv te-ai arătat, Cuvioase, că în pustie curățindu-te de patimi, milostivirile îndurării ai dobândit; iar acum, prin rugăciunile tale cele fierbinți, dăruiește-mi adevărata dragoste.
Iubit-ai, Părinte, a nu te arăta și ai urât slava lumii, dar Dumnezeul slavei și Stăpânul tuturor a vădit smerenia ta; o picătură din aceasta picură-mi și mie, rogu-te, prin mijlocirile tale, Cuvioase.
Slavă...
Dumnezeiasca dragoste te răpea preafierbinte și lăudai pe Dumnezeu împreună cu Îngerii; pentru aceasta și pe mine răpește-mă de la gândurile pământești și de la grija deșartă, ca, din inimă curată, să binecuvintez și să slăvesc pe Domnul.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Rai însuflețit al lui Dumnezeu, vas cinstit al bunei miresme, izbăvește-mă de urâtul miros al patimilor și arată-mă lăcaș al virtuților, că tu ești izvor și pricină a darurilor, cea cu totul fără prihană.
Apoi aceste Stihiri:
De Dumnezeu purtătorule Paisie, ascultă cererile celor ce te cheamă, împlinindu-le cu milostivire, ca unul ce ai îndrăznire către Domnul.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca una ce ai îndrăznire de Maică.
Preotul rostește Ectenia mică. În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem Condacul, glasul al 2-lea, podobie: Ceea ce ești păzitoare...
Așteptând ai așteptat pe Domnul, întru nevoințe desăvârșindu-te, Părinte Cuvioase; iar acum, aflând odihnă de ostenelile cele în multe chipuri, doctor preabun te-ai arătat al patimilor și al bolilor cumplite, al sufletului și al trupului, izvorând mângâiere și doctorie fără de plată celor ce aleargă la tine, preaminunate Paisie.
Prochimenul, glasul al 2-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.
Stih: Fericit este bărbatul care se teme de Domnul.
Evanghelia
Diaconul: Și pentru ca să ne învrednicim noi...
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori)!
Diaconul: Înțelepciune! Drepți să ascultăm Sfânta Evanghelie!
Preotul: Pace tuturor!
Strana: Și duhului tău!
Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire (6: 17-23).
Strana: Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!
Diaconul: Să luăm aminte!
Preotul:
În vremea aceea au stat în loc Iisus și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.
Strana: Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum..., același glas:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stihira, glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea...
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Întreg fiind cuprins eu de mare nedumerire și afundat în cumplitul întuneric al deznădăjduirii, Cuvioase Paisie, te rog arată-mi calea de izbăvire, dăruindu-mi drept scară ce duce către lumină, smerenia, pocăința, credința și nădejdea în Domnul, urcând la înălțimea dragostei duhovnicești, să fiu părtaș cereștii bucurii.
Preotul (diaconul) zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni... Strana: Amin. În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii, cei ce au mers...
Cu adevărat toate mi s-au făcut pline de durere, cumplite și cu strâmtorare, Părinte Paisie, dar, îndrăznind la puterea dumnezeieștilor tale rugăciuni, sub acoperământul tău am alergat, că tu degrab mă izbăvești din toate în chip minunat.
Liman liniștit în necazurile vieții toți te-au dobândit; că tu te-ai făcut săracilor bogăție, bătrânilor toiag, nădejde celor deznădăjduiți și mângâiere celor ce plâng, Cuvioase.
Slavă...
Din boli cumplite izbăvește-i pe cei ce pătimesc, Părinte Paisie, vindecă boala cancerului, pe cei ce zac în pat aproape morți, din moarte izbăvește-i, orbilor le dă lumină și celor muți grai.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Mintea, sufletul și inima le înalț către tine, ceea ce singură ești ajutătoarea lumii și cu credință strig: Izbăvește-mă de primejdiile cele de multe feluri care mă înconjoară, cu mijlocirea ta cea de Maică spre Domnul, Preacurată.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul ceresc...
Cel ce ai strălucit cu viața întocmai cu a Îngerilor, prin vedere și prin lucrare, de Dumnezeu cugetătorule, lumină ești monahilor în veci.
Stai înaintea Mântuitorului ca un mijlocitor pentru popor, Cuvioase Paisie, rugându-te să fie izbăvit de tot felul de vrăjmași în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Pe tineri întărește-i să păzească dreapta credință ortodoxă, cu toată vitejia, ca niște Macabei, prin rugăciunile tale către Dumnezeu.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Curată Fecioară, câte le voiești le și poți, ca una ce ai născut pe Împăratul tuturor; pentru aceasta te lăudăm pururea, îndrăznind către tine.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat, Născătoare...
Acum m-am învrednicit de dumnezeiesc ajutor eu, ticălosul, când am sărutat cu căldură icoana ta, de Dumnezeu slăvite, Părintele nostru Paisie.
Cine va chema cu adevărat numele tău și nu-i vei duce degrab cererile lui către Dumnezeu, Părinte Cuvioase?
Slavă...
Ca unul ce ai îndrăznire către Ziditorul, Părinte, roagă-te pentru lumea întreagă, să i se dăruiască de sus pace neclintită.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Pe mine, cel ce am ajuns acum la sfârșitul rugăciunii mele, învrednicește-mă, Stăpână prealăudată, a-Ți mulțumi, a te slăvi și a te ferici.
Apoi îndată:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Apoi preotul cădește biserica, în vreme ce se cântă aceste Megalinarii, glas 8, podobie: Ceea ce ești mai cinstită...
Bucură-te, iubitorule al liniștii și următorule al milostivirii Domnului, că plin fiind de dumnezeiasca dragoste, te-ai dăruit lui Dumnezeu și oamenilor, Părinte Paisie.
Bucură-te, dumnezeiască fântână a dragostei și râu nedeșertat de milostivire; bucură-te, tămăduitor al sufletelor și al trupurilor, și tuturor ocrotitor, Părinte Paisie.
Preadulce și dorită primăvară te-ai arătat, întru tot fericite, în iarna ispitelor, că tuturor aduci caldă mângâiere, bucurie și nădejde, Părinte Paisie.
Părinte, de multe ori în viața ta văzând-o pe Fecioara, strigai întru uimire: Maica Dumnezeului meu, Marie, Împărăteasă a toate, sub acoperământul aripilor tale păzește lumea ta.
Față către față văzând acum pe Cel împodobit cu frumusețea mai mult decât fiii oamenilor, pe Hristos Mântuitorul, roagă-L să ne dăruiască iertare de greșeli.
Primește rugăciunile robilor tăi celor ce de la marginile lumii vin cu credință la cinstitul tău mormânt, punând înaintea ta durerile și necazurile lor, Părinte Paisie.
Cântări de mulțumire îți înalță Mănăstirea ta cu evlavie, Părinte Paisie, pentru darurile cele mari și nemăsurate pe care i le-ai făcut din belșug, Cuvioase.
Doime cinstită de Sfinți capadocieni: Părinte Paisie și sfințite Arsenie, izbăviți de primejdii pe cei ce cu credință cer ocrotirea voastră cea nebiruită.
Toate oștirile îngerești, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Apoi troparele de umilință: Miluiește-ne pe noi, Doamne... Preotul rostește Ectenia întreită și Otpustul mic. Apoi cântăm această stihiră, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...
Sârguiește și te arată nouă, celor ce cu suspine și lacrimi cerem fierbinte mijlocirea ta, Sfinte Paisie, și dăruiește-ne vindecarea sufletelor și a trupurilor, iar toată ispita demonilor izgonește-o, ca să te cinstim cu inimă mulțumitoare, Cuvioase Paisie, și să-L slăvim pe Cel ce te-a slăvit pe tine.
Glasul al 8-lea:
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Glasul al 2-lea:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Apoi preotul face Otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.