Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea, podobie: Cel ce Te-ai înălțat...
Pe văzătorul tainelor celor negrăite și pe Prorocul cel plin de râvnă al Dumnezeului Celui viu lăudându-l, să strigăm din adâncul sufletului: Ilie, cel cu nume mare, cu rugăciunile tale izbăvește-ne de nevoi și primejdii de tot felul, de toată vătămarea și stricăciunea, pe noi cei ce alergăm la acoperământul tău, văzătorule de Dumnezeu (de două ori).
Slavă..., Și acum..., asemenea:
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea:
(având acrostih în grecește: Dă-mi, fericite Ilie, har dumnezeiesc)
Alcătuire a lui Iosif.
Cântarea 1
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în car...
Sufletul meu cel mort înviază-l, ca pe fiul văduvei, și luminează-mă, fericite, cu dumnezeiești virtuți; către viață călăuzește-mă și desfătării celei veșnice arată-mă părtaș, împreună cu tine, pe mine cel ce m-am lăsat pradă plăcerilor.
Când te-ai născut tu, zărit-a părintele tău o minune preamare cu adevărat, că te-a văzut hrănit cu foc și înfășat într-o flacără, fericite. De aceea, cu rugăciunile tale, izbăvește-mă de focul cel veșnic.
Slavă...
Sporind întru poruncile Dumnezeului tău, cu râvnă ai râvnit pururea Domnului, cel ce ești cu adevărat fericit; de aceea, întărește-mă să fac voia lui Dumnezeu, plin de râvnă dumnezeiască, pentru ca, mântuit fiind, să te cinstesc pe tine.
Și acum...
Dumnezeu Cel mai presus de ființă S-a întrupat din tine, preanevinovată, și pentru noi S-a arătat om ca noi. Pe Acesta, Preacurată, cu osârdie roagă-L pentru mine, cel ce am păcătuit mai mult decât toți oamenii, ca să mă mântuiesc și să mă izbăvesc de osândă.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Pe preoții rușinii, ca pe niște vrăjmași, i-ai ucis, slăvite Prorocule, aprins fiind de râvnă pentru Dumnezeu. Pentru aceasta strig ție: De faptele rușinii și de focul cel veșnic izbăvește-mă.
Pe tine te pun înainte rugător preamare către Dumnezeu, ca cel ce poți, fericite, să mă mântuiești de tot răul. Pleacă-te către smerita mea rugăciune și nu mă trece cu vederea pe mine cel ce mă rog ție.
Slavă...
Dumnezeu, plinitorul a toate, te-a mărit pe tine odinioară, slăvite Ilie, printr-o pasăre hrănindu-te, Prorocule. Pe Acesta roagă-L, să mă facă părtaș desfătării celei veșnice și luminii celei ce va să fie.
Și acum...
Ușă nepătrunsă ce duci către Dumnezeu, Fecioară, ușile pocăinței deschide-mi-le, rogu-mă, curățind întinăciunea păcatelor mele cu ploaia milei tale, de Dumnezeu dăruită.
Apoi aceste Stihiri:
Stinge, slăvite Prorocule, Ilie Tesvitene, cărbunii cei aprinși ai patimilor noastre, cu puterea rugăciunii tale, de Dumnezeu înțelepțite.
Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori).
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne...
Induplecat-a Dumnezeu râvna ta cea de foc și la o femeie văduvă te-a trimis să o hrănești, Ilie, cel ce mai înainte, prin amenințarea unei femei, fusesei surghiunit, dumnezeiescule. De aceea, te rog, sufletul meu cel flămând hrănește-l cu dumnezeiești daruri.
Norii cumpliți ai păcatelor mă acoperă, furtunile vieții mă înviforează și suflă cu putere împotriva sufletului meu vânturile răutății. Prorocule de Dumnezeu grăitor, fii mie cârmaci, îndreptându-mă spre limanul mântuirii.
Slavă...
Tărie sufletului, tărie trupului dăruiește-mi, fericite Ilie, făcând rugăciune către Domnul slavei, Cel ce bolile tuturor le alungă, și mă călăuzește ca să trec nevătămat de smintelile vieții, că pe tine te pun înainte bun ocrotitor.
Și acum...
Împreună cu toate puterile cerești, împreună cu toți Prorocii și Mucenicii, cu Apostolii și Cuvioșii, roagă-te, Stăpână preanevinovată, ca să dobândesc mântuirea eu, cel ce mult am păcătuit, și să mă izbăvesc de osânda cea viitoare.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Nori dătători de ploaie ai adus, aprins fiind de râvna credinței. Dar, rogu-mă ție, Ilie, cu sfințita ta mijlocire, sufletul meu, ce se topește de vâpaia poftelor, cu dumnezeiască ploaie adapă-l și mă mântuiește.
Preot arătându-te, preafericite, i-ai jertfit cu mâinile tale, cele neatinse de spurcăciuni, pe preoții ce lucrau cele de ocară; deci, rogu-mă ție, Prorocule, păzește-mă nevătămat de tot păcatul cel de ocară.
Slavă...
Lucruri minunate ai săvârșit prin credință, Prorocule, aprinzând jertfele cu sfintele rugăciuni. De aceea, neîncetat mă rog ție: Aprinde în inima mea sfânta dragoste care mistuie patimile mele cele materialnice.
Și acum...
Ca o ploaie S-a pogorât întru tine Cuvântul Cel mai presus de ființă. Pe Acesta roagă-L, Fecioară, să-mi reverse acum picături curate de umilință, care spală toată întinăciunea relelor mele celor nenumărate, Preacurată.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule...
Milostiv fii mie, Mântuitorule, celui ce mult Ți-am greșit nebunește, și izbăvește-mă de osânda cea de acolo, având rugători către Tine pe marele Ilie și pe neprihănita Ta Maică.
Ca un săditor al curăției, păzește-mă pe mine cu sufletul curat; ca un râvnitor, Ilie, umple cugetul meu de dumnezeiască râvnă, ca să îndepărtez năvălirile răutății.
Slavă...
Postind, ai săvârșit cale de patruzeci de zile, doar o dată mâncând, cu ajutor dumnezeiesc. De aceea te rog, purtătorule de Dumnezeu, întărește-mă spre a mă înfrâna de la toată fărădelegea.
Și acum...
Ușa lui Dumnezeu, deschide smeritului meu suflet sfintele intrări prin care mărturisindu-mă voi pătrunde, și dezlegare de rele voi lua, Născătoare de Dumnezeu.
Apoi aceste Stihiri:
Stinge, slăvite Prorocule, Ilie Tesvitene, cărbunii cei aprinși ai patimilor noastre, cu puterea rugăciunii tale, de Dumnezeu înțelepțite.
Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul rostește ectenia mică: Iară și iară... și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem:
Condacul, glasul al 2-lea:
Prorocule al lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, de primejdiile vieții cele de tot felul, de felurite boli și de tot necazul ce vine de la vrăjmași izbăvește, cu rugăciunile tale cele fierbinți, pe cei ce cu dragoste pururea te laudă și te cinstesc, și cu dumnezeieștile străluciri luminează sufletele noastre.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melchisedec (Ps. 109, 4).
Stih: Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale (Ps. 109, 1).
Evanghelia (Luca 4, 22-30)
În vremea aceea se mirau toți de cuvintele harului care ieșeau din gura lui Iisus și ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Și El le-a zis: Cu adevărat, Îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă și aici în patria Ta. Și le-a zis: Adevărat zic vouă că niciun proroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul, și la niciuna dintre ele n-a fost trimis Ilie, ci la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar niciunul dintre ei nu s-a curățit, ci numai Neeman Sirianul. Și toți în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Și, ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Prorocului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum..., același glas:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Stihira, glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea...
Prorocule de Dumnezeu înțelepțite, cel ce ești slobod de patimi, îngere pământesc și omule ceresc, pe tine te rog, râvnitorule, grăbește și izbăvește viața noastră de sminteli și de primejdii, de tot necazul și de vrăjmașii cei nelegiuiți, cu rugăciunile tale; alungă toată boala și cere pentru noi iertare de greșeli, Ilie, văzătorule de Dumnezeu, ocrotitorule și tămăduitorule al credincioșilor, și mântuiește-ne de cumplita osândă a iadului.
Preotul zice:
Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Pogorârea lui Dumnezeu...
De poporul cel pierdut milostivindu-te, din râvnă pentru credință, cu sfinte rugăciuni, foc ai pogorât, slăvite, spre arderea sfintei jertfe; de aceea, te rog, de vâpaia cea veșnică izbăvește-mă și mă mântuiește.
Învrednicitu-te-ai a vedea în Muntele Tabor fața lui Dumnezeu, pe Care roagă-L, Prorocule, să treacă cu vederea păcatele mele și în ziua judecății, cu suflet neosândit, să văd a Lui față.
Slavă...
Pe calea vieții mergând, multe rătăciri întâmpin. Bunul meu ocrotitor, călăuzește-mă cu a ta ocârmuire; întărește-mă, Ilie, pe mine cel ce mă clatin cu mintea și mă plec plăcerilor trupului.
Și acum...
Te laud, prealăudată, și măresc, de Dumnezeu dăruită, a ta curată naștere. Ajută-mi mie, celui înviforat de valurile vieții, și dă smeritului meu suflet umilința cea care curăță întinăciunile.
Cântarea a 8-a
Irmos: De șapte ori cuptorul...
Vas care încape dumnezeiescul Duh te-am cunoscut pe tine, Ilie, îngere pământesc, cel ce sufli foc de râvnă dumnezeiască, cel ce alungi păgânătatea și mustri împărați, cel ce ungi profeți și îi tai cu sabia pe preoții rușinii; pentru aceasta strigăm ție: De rușinea ce va să fie izbăvește-ne.
Un car de foc te-a luat de pe pământ pe tine cel aprins de râvna cea dumnezeiască, Ilie, de Dumnezeu insuflate. De aceea, te rog, în carul virtuților tale, ridică mintea mea din toate relele de pe pământ și fă rugăciune către Dumnezeul și Împăratul tuturor ca să ajung la moștenirea cea cerească.
Cu viu cuvânt ai închis cerul ce dă ploaie. Acum, cu al tău cuvânt duhovnicesc, deschide-mi, Sfinte, rogu-mă, ușile pocăinței, trimițând sufletului meu ploile umilinței, și mă mântuiește pe mine cel ce strig: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Cinstind Treimea cea de o putere, de o ființă și de un tron, într-o singură Dumnezeire slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Raza cea neapusă, Puterea împreună-ocârmuitoare, și cântăm într-un glas: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați întru toți vecii.
Și acum...
Emanuil, Dătătorul legii dreptei credințe și Învățătorul pocăinței, din tine născându-Se a răsărit. Pe Acesta acum roagă-L, Preasfântă Stăpână, să-mi deschidă ușile dreptății și să mă mântuiască pe mine cel ce strig: Preoți, binecuvântați, popoare, preaînălțați pe Hristos în veci.
Cântarea a 9-a
Irmos: Înfricoșatu-s-a de aceasta...
A vedea în adiere preasubțire pe Dumnezeu, a vedea pe Cel Puternic te-ai învrednicit, slăvite, subțiindu-ți mai întâi trupul prin viețuire pustnicească. De aceea te rog, cu rugăciunile tale, subțiază grosimea minții mele, luminând-o cu razele cele dumnezeiești ale pocăinței.
Precum odinioară ai trecut Iordanul, despărțindu-l cu cojocul, preafericite, așa și șuvoaiele păcatelor mele cele grele usucă-le, trimițând sufletului meu în fiecare zi ploi de lacrimi pricinuitoare mie de iertare și bucurie, Prorocule de Dumnezeu grăitor.
De smintelile vieții cele de tot felul, de tot necazul venit de la vrăjmașii cei nelegiuiți, de boală trupească și de rătăcire sufletească, Prorocule slăvite, strig ție, ca unui bun ocrotitor al meu, cu rugăciunile tale, de acestea izbăvește-mă și de a gheenei veșnică osândă.
Slavă...
Fost-ai răpit la cer, Ilie slăvite, lăsându-i lui Elisei al Duhului har îndoit, pe care ți l-a cerut. Împreună cu acesta cere neîncetat biruință din cer asupra patimilor, pentru cei ce te laudă și prăznuiesc cu dragoste și cu bucurie multă pomenirea ta.
Și acum...
Glasurile robilor tăi, ca o bună, nu le trece cu vederea, Stăpână preanevinovată, ci cu osârdie roagă-L pe Făcătorul a toate să dăruiască celor binecredincioși iertare și tărie sufletească, împărtășirea și strălucirea dumnezeieștii Împărății.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinariile:
Veniți, în cântări să cinstim pe cel înflăcărat și râvnitor, care a fost răpit în car de pe pământ, pe înaintemergătorul celei de a doua veniri a lui Hristos, pe Ilie Tesviteanul.
Harul tămăduirilor primindu-l de la Dumnezeu, Ilie, vindeci patimi grele; de aceea, pe cei ce te cheamă cu credință vindecă-i de patimile sufletului și ale trupului.
Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Troparul, glasul al 2-lea:
Înger în trup, temeiul Prorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei har, alungă bolile și pe cei leproși curățește. Pentru aceasta, și celor ce-l cinstesc le izvorăște tămăduiri.
Preotul rostește Ectenia,
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
apoi cântăm:
Stihira, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...
Veniți, mulțimea ortodocșilor, să aducem, în psalmi, cântare cu adevărat armonioasă, și pe propovăduitorul lui Hristos să-l lăudăm, pe omul cel ceresc, pe dumnezeiescul Ilie; și să strigăm către el zicând: Pe toți cei ce săvârșesc cu credință sfântă pomenirea ta, cu rugăciunile tale, izbăvește-i de năpastele cele de tot felul.
Glasul al 8-lea:
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Glasul al 2-lea:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.