Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este Împărăția, și puterea, și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori) Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veac. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viața. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate și stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea, podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce...
Lepădându-te de tine însăți, Cuvioasă Teodora, și luându-ți crucea pe umeri, pustnicește ai viețuit, înțeleaptă. Pentru aceasta, întru moștenirea cerească și neînserată te-ai odihnit bucurându-te, cerând pururea de la Hristos Mântuitorul iertare de păcate pentru cei ce te cinstesc, prealăudată (de două ori).
Slavă..., Și acum..., asemenea:
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Apoi
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul,
glasul al 8-lea:
Cântarea 1
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în car...
Neputințele și bolile mele tămăduiește-le, preacinstită Teodora, cu rugăciunile tale către Dumnezeu Cuvântul, Cel ce, cu Pătimirile Sale, a purtat slăbiciunile mele și bolile tuturor, și neputințele le-a ridicat.
Întoarce tânguirea bolii mele în bucurie a sănătății, rupând sacul cel întunecat al necazului meu, Cuvioasă, și încingându-mă cu bucuria cea luminoasă a bunăstării, și umple-mă de veselie.
Slavă...
Cuptorul încins al patimilor a aprins ale bolilor vătămătoare scântei arzătoare și cărbuni purtători de foc, și mă arde cu aprigă vâpaie. Dar de mă vei răcori, Cuvioasă, roua ta îmi va fi mie vindecare.
Și acum...
Stăpână, care fără de dureri ai născut, suferințele mele, chinurile grele și durerile prea amare, care pururea mă asupresc și mă sfărâmă, alină-le, ușurează-le și, cu cercetarea ta, le vindecă.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Pe patul răutății îndurerat zăcând, pe tine, Cuvioasă, te chem. Pleacă urechea ta către mine, sârguiește de mă mântuiește, grăbește de mă scoate din focul ce mistuie acum inima mea.
Temelie tare, ancoră sfințită și nădejde cu totul de nesurpat te-am dobândit, Cuvioasă. Drept aceea, pe mine, cel înviforat de valurile bolilor, îndreptează-mă spre limanul cel lin al sănătății.
Slavă...
Pe copilul cu minte de prunc, pe fiul tânăr și nesupus, cu varga certându-l, îl înțelepțește tatăl cel iubitor. Știu aceasta, Iubitorule de oameni, dar pe mine, cel ce destul am fost bătut, miluiește-mă, pentru Cuvioasa Ta.
Și acum...
Pe Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinți, L-ai născut, Fecioară. De aceea, degrabă fă minunate spre mine milele tale, Preasfântă, și fă-mă viu, cinstită, rogu-mă, pe mine, cel ucis acum de dureri de neîndurat.
Apoi aceste Stihiri:
Caută cu milostivire, Cuvioasă Maică Teodora, spre patimile cele cumplite ale trupului meu, și sănătate dăruiește-mi, cu rugăciunile tale.
Caută cu milostivire, prealăudată, de Dumnezeu Născătoare, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice ectenia întreită scurtă.
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori).
Cântarea a 4-a
Irmos: Tu ești tăria mea...
Ca să povestesc minunile și măririle tale, Teodora, ca să mărturisesc între fiii oamenilor milele tale, preaslăvită, caută cu milostivire spre mine, cel bolnav, și sănătate desăvârșită dăruiește-mi.
Slobozire a celor bolnavi fiind, sănătate grabnică și vindecare, izbăvire și odihnă, îndură-te, slăvită, de mine, cel mistuit de întristări și de năpaste, de necazuri și de dureri amare și de chinuri stăruitoare.
Slavă...
Cel ce, din bunătate, ai purtat neputința firii omenești, Hristoase, neputințele mele cele multe și bolile, cu milostivire vindecă-le, Îndurate, ca Cel ce ai rugătoare pentru aceasta pe Cuvioasa Teodora, izvorâtoarea de mir cea strălucită și cinstită.
Și acum...
Tu ai izvorât râul tămăduirilor, secând adâncul bolilor și dând în dar celor neputincioși întărire și celor bolnavi sănătate, Curată. De aceea, pe mine, cel biruit de boli grele și de neputințe amare, tămăduiește-mă.
Cântarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...
Cu picăturile îndurărilor tale spălând întinăciunea neputinței mele, dăruiește-mi, Cuvioasă, a mă bucura de sănătate deplină, că se cheltuiește câte puțin viața mea și nădejde de mântuire nu am.
În osteneli și strâmtorări răbdând, te aștept, cinstită. Auzi, dar, această rugăciune a mea și ia aminte la mine, că se cheltuiește câte puțin viața mea și nădejde de mântuire nu am.
Slavă...
Nu pot a-mi mișca picioarele, nici a ridica mâinile la rugăciune, nici a deschide gura, nici a slobozi glas de rugă, ci, cu totul amorțit fiind, mă tânguiesc. De aceea, maică, grăbește și mă izbăvește.
Și acum...
Apărare caldă și ocrotire în necazuri câștigându-te pe tine, Fecioară, la ajutorul tău alerg. Ușurează durerile mele cele amare, chinurile de neîndurat și suferința cea grea.
Cântarea a 6-a
Irmos: Adâncul păcatelor...
Omorâre mai înainte de moarte și stricăciune mai înainte de îngropare sufăr, îndurând amorțirea și părăsirea încheieturilor trupului și a mădularelor. De aceea, la îndurările tale am alergat.
Norule luminos și sfințit ce izvorăști mir, revarsă-mi șuvoaie de tămăduiri, și pe mine, cel ce mă topesc de fierbințeala văpăii arzătoare, înrourează-mă, răcorește-mă și dă-mi a mă întoarce la sănătatea cea dintâi.
Slavă...
Cu rugăciunea ta cea neadormită, Cuvioasă, fă să doarmă valurile cele neîncetate și sălbăticite foarte ale durerilor. Domolește arșița anotimpurilor și gerul lor prea aspru, că se sfărâmă oasele mele.
Și acum...
Ceea ce ești izvor al apei celei vii, îmblânzește, potolește, oprește și seacă apa cea amară și de nesuferit a durerilor, a chinurilor și a patimilor trupului ce cumplit mă înviorează, iar inima mea umple-o de pace, Curată.
Apoi aceste Stihiri:
Caută cu milostivire, Cuvioasă Maică Teodora, spre patimile cele cumplite ale trupului meu, și sănătate dăruiește-mi, cu rugăciunile tale.
Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.
Preotul rostește ectenia mică: Iară și iară... și ecfonisul: Că Tu ești Împăratul păcii... În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum... Apoi zicem:
Condacul, glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă...
Precum râul cel cunoscut din Eden, mir înmiresmat din sfânta ta raclă izvorăște orașului tău, Teodora, nedespărțit în patru izvoare, sfințind toate cele de sub soare, care îți cântă ție: Bucură-te, cea asemenea cu îngerii.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuvioșilor Săi (Ps. 115, 6).
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? (Ps. 115, 3).
Evanghelia (Luca 7, 36-50)
În vremea aceea unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Și, intrând în casa fariseului, a șezut la masă. Și, iată, era în cetate o femeie păcătoasă, care, aflând că Iisus șade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir și, stând înapoi lângă picioarele Lui și plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele, și cu părul capului ei să le șteargă. Și săruta picioarele Lui și le ungea cu mir. Dar, văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis în sinea lui: Acesta, dacă-ar fi proroc, ar ști cine e și ce fel este femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Atunci, răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune! zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt, cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Și întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul capului ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îți zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puțin, puțin iubește. Și a zis ei: Iertate îți sunt păcatele! Atunci au început cei ce ședeau împreună la masă să zică în sinea lor: Cine este Acesta care iartă și păcatele? Dar Iisus a zis către femeie: Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Cuvioasei Tale, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum..., același glas:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și, după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Stihira, glasul al 2-lea:
Înconjurând racla moaștelor tale, Maică Teodora, precum odinioară mormântul patriarhului Iacov fiii acestuia, nu vărsăm lacrimi, nici nu plângem cu tânguiri, ci cu bucurie, în psalmi și în cântări, scoatem dintr-însul darurile minunilor, slăvind neîncetat pe Domnul, Cel ce te-a slăvit.
Preotul zice: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocși și trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor și cereștilor netrupești puteri; pentru rugăciunile cinstitului și slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinților slăviților și întru tot lăudaților Apostoli; ale Sfinților și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinți ai noștri; ale Sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârșim astăzi, și pentru ale tuturor Sfinților, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoșii, care ne rugăm Ție, și ne miluiește pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:
Cântarea a 7-a
Irmos: Pruncii evreilor...
Spre tine toată așteptarea și toată nădejdea mântuirii o înalț. Pentru aceasta, tot așternutul bolii mele întoarce-l întru sănătate, slăvită.
Șuvoi de tămăduire izvorăște-mi și stinge cu totul, Cuvioasă, cuptorul cel aprins al cumplitelor fierbințeli, că tu ești izvor ce revarsă dulce șuvoi de miruri dumnezeiești.
Slavă...
Cu totul rănitu-m-am ca iarba, uscatu-s-a de boli inima mea, ca uscăciunea oasele mele s-au făcut și s-au sfărâmat. Preacinstită, tămăduiește durerea mea.
Și acum...
Singura bucurie a celor necăjiți, auzi-mă degrabă, că mă necăjesc, ia aminte la sufletul meu și nu întoarce de la mine fața milei tale, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 8-a
Irmos: De șapte ori cuptorul...
Ca un alt slăbănog ajuns la sfârșit, mort ce încă mai răsuflă, căzut în pat zac pe jumătate mort, că mi s-a făcut patul mormânt mie, celui ce sunt cu mâinile lăsate, cu picioarele căzute, și amorțit cu genunchii și cu picioarele. Dar tu, slăvită, dacă vrei, numai cu cuvântul mă vei mântui.
De boli apăsătoare, de grele neputințe și de patimi fără de leac și neîncetate cumplit fiind înviforat, ca la un țărm pașnic, la limanul lin al milei tale mă du, Cuvioasă; potolește furtuna durerilor mele și fă să înceteze valurile chinurilor.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
De multe ispite fiind ars și lovit, toată tăria mi s-a uscat ca un vas de lut, și inima mea cu adevărat s-a făcut ca ceara ce se topește în mijlocul pântecelui meu, iar limba amarnic mi s-a lipit de gâtlej, de sete cumplită. Miluiește-mă, maică.
Și acum...
Bucură-te, izvor al îndurării, mare a bunătății și adânc al iubirii de oameni și al milei. Fă minunată și asupra mea bunătatea ta, și de neputința cea cumplită ce m-a cuprins și mă tulbură slobozește-mă degrabă, cu picătura milei tale, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...
Slobozire prea grabnică a celor bolnavi, mângâiere neîntârziată a celor neputincioși, odihnă a celor ce pătimesc în necazuri, caută cu milostivire spre neputința mea și spre reaua pătimire cea multă, și ia aminte la mine cu iubire de oameni, ca să te laud, doamna mea.
Pe mine, cel ce m-am însoțit cu boli felurite și grele, primejdiile iadului m-au aflat acum și nevoi în multe chipuri m-au împresurat. Ajunsu-m-au deja în chip vădit durerile cele amare ale iadului, de care izbăvește-mă, ocrotitoarea mea.
Slavă...
Durerea cea mult chinuitoare și stăruitoare, suferințele amare cele neîncetate și văpăile aprinse ce ard fără încetare, gerul prearece și nemăsurat și chinurile cele amarnice, ce sporesc mai înainte de vreme, se silesc a mă trimite la moarte. Maica mea Cuvioasă, ajută-mă.
Și acum...
Ca o Maică a Făcătorului a toate, pe mine, cel cu totul surpat în țărâna patimilor, din nou mă zidește, și, ca o bună, ridică-mă pe mine, cel doborât la pământ, că toate îți sunt cu putință, Fecioară, ca ceea ce L-ai născut pe Stăpânul Cel puternic întru tărie, și poți toate câte le voiești.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Megalinariile:
Bucură-te, podoaba Cuvioșilor. Bucură-te, stâlp strălucit al cumințeniei și al bărbăției. Bucură-te, Teodora, lauda monahiilor. Pentru aceasta, cu șuvoaiele mirului tău, pe toți sfințește-i.
Bucură-te, slăvită credință în Dumnezeu. Bucură-te, chip dumnezeiesc și strălucit al fecioriei. Bucură-te, lauda mulțimii pustnicelor. Pe toți cei ce te cinstesc izbăvește-i, cu rugăciunile tale.
Toate oștirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciune ca să ne mântuim.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...
Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Troparul, glasul al 4-lea:
Desăvârșit drumul tău săvârșit-ai, cu cuget neclintit, preacinstită, bine supunându-te lui Hristos, Mirele tău. Pentru aceasta, ai primit dar, Cuvioasă Teodora, spre a izgoni demoni și a vindeca pe bolnavi. Drept aceea, și celor ce te cinstesc pe tine le izvorăști tămăduiri.
Preotul rostește Ectenia,
Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire și chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluiește (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
apoi cântăm:
Stihira, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...
Pe toți care aleargă la tine, curată, și cer cu credință mirul tău, primește-i, preaminunată, sub acoperământul tău. Prin mirul harului tămăduiri izvorăști celor ce te cheamă, sărmanilor tăi rugători, Cuvioasă Maică Teodora. De aceea, la tine alergăm. Grăbește și ne izbăvește de toată neputința.
Glasul al 8-lea:
Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.
Glasul al 2-lea:
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
Apoi preotul face otpustul mic. În lipsa preotului, încheiem, zicând:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.