Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca
Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca s-a născut în Egipt, în jurul anului 344. La vârsta de douăsprezece ani a fugit de acasă și a ajuns în Alexandria, unde a trăit în desfrânare timp de șaptesprezece ani, nu pentru câștig, ci dintr-o patimă care o robise cu totul. Într-o zi, auzind că o corabie pleacă spre Ierusalim pentru sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, s-a urcat și ea, continuând acolo același fel de viață.
Ajungând la Ierusalim, a vrut să intre cu ceilalți pelerini în Biserica Sfântului Mormânt, dar o putere nevăzută o oprea de fiecare dată la pragul ușii, în vreme ce toți ceilalți intrau nestânjeniți. S-a retras într-un colț, cuprinsă de groază și cutremur. Ridicând ochii, a văzut icoana Maicii Domnului și a început să se roage cu lacrimi, cerând mijlocire. Atunci a simțit că i se îngăduie intrarea. Îndată a auzit în inima ei un glas: "Dacă treci Iordanul, vei afla mângâiere." A trecut Iordanul și a intrat în pustia din dreapta fluviului, unde a petrecut patruzeci și șapte de ani în pocăință aspră, post și rugăciune neîncetată, fără a mai vedea față de om.
Bătrânul monah Zosima, rătăcind în acea pustie după rânduiala mănăstirii lui, a găsit-o pe cuvioasă, al cărei trup era arsă de soare și ale cărei păruieți albi cădeau pe umeri, goală și înfricoșătoare la vedere. Ea i-a spus toată viața ei și i-a cerut să vină în Joia Mare a anului următor la Iordan, ca să o împărtășească. Zosima a venit și a împărtășit-o. A treia zi de Paști din al doilea an, el a mers din nou în pustie și a găsit-o adormită în Domnul, cu mâinile încrucișate și fața spre Răsărit. Lângă capul ei era scris în nisip: "Îngroapă, Avvo Zosima, trupul smeritei Maria, în locul acesta." Viața ei a fost scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
Tropar, glasul 8: Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând, ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Maria, duhul tău.
Sfântul Cuvios Macarie Mărturisitorul, egumenul Pelechitului
Sfântul Cuvios Macarie s-a născut la Constantinopol și a rămas orfan de timpuriu, crescut de un unchi al său care l-a dat la studiul Sfintelor Scripturi. Cunoscând nimicnicia celor trecătoare, a ieșit din cetate și s-a dus la Mănăstirea Pelechitului, de lângă Hellespont, unde a lepădat numele de Hristofor pe care îl purta și a luat numele Macarie. Slujind cu smerenie în toate ascultările mănăstirii, a dobândit faptele bune și a ajuns egumen al obștii. Dumnezeu i-a dat darul facerii de minuni: a vindecat patimi grele, a pogorât ploaie din cer prin rugăciune, a scos izvoare de apă pentru oameni și animale. Mulțimi mari năzuiau la el.
Pe vremea prigoanei iconoclaste a lui Leon Armeanul (813-820), Macarie a fost chemat să se lepede de cinstirea sfintelor icoane. A refuzat cu hotărâre. A suferit persecuții, bătăi și surghiun. A dat astfel dovada mărturisirii, murind în cele din urmă în 825, cu cununa mărturisitorului. Este pomenit împreună cu Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului, cu care a împărțit aceeași mănăstire și aceeași credință.
Tropar, glasul 8: Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Macarie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina
Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina, cu numele lumesc Pavel Ivanovici Plihancov, s-a născut pe 5 iulie 1845 la Samara, în Rusia. A ales cariera militară, ajungând colonel în armata imperială rusă. Chemarea spre viața duhovnicească i-a venit în urma unei boli grele de pneumonie, în care simțea că moare. A cerut să i se citească din Evanghelie, și-a pierdut cunoștința și a văzut o lumină cerească. S-a trezit vindecat. Câțiva ani mai târziu, în 1889, l-a vizitat pe Sfântul Ambrozie de la Optina, care i-a dat binecuvântare să se închinovieze după ce își va rândui treburile lumești. În 1892 a intrat novice la Optina, în 1900 a primit în taină Schima Mică, luând numele Varsanufie, și în 1903 a fost hirotonit preot.
A ajuns egumen al schitului Optinei, dobândind repede vestea sfințeniei. Fiii lui duhovnicești mărturiseau că le știa și păcatele nespuse la spovedanie, amintindu-le de lucruri și oameni uitați de mult. A primit darul înaintevederii și al tămăduirii bolilor trupești și sufletești. Mutat în 1912 ca egumen la Mănăstirea Golutvino din Moscova, a trecut la Dumnezeu pe 1 aprilie 1913, în al 68-lea an al vieții. Moaștele i-au fost duse înapoi la Optina, unde se află și astăzi. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă și inclus în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu zi de prăznuire la 1 aprilie, prin hotărârea Sfântului Sinod din 5 iulie 2022.
Tropar, glasul 4: Cel ce ai fost ostaș viteaz și, ca Pavel, ai fost chemat prin lumină de sus, Cuvioase Varsanufie, Părintele nostru, toate le-ai părăsit pentru Hristos, pentru El ai fost defăimat și ai luat asupra ta jugul nevoinței. Deci, trecând prin necazuri, întărit în credință și ajungând în bucuria cerească, povățuiește-ne și pe noi spre mântuire, prin rugăciunile tale.
Sfântul Mucenic Gherontie
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mucenic Gherontie, care a suferit moarte mucenicească prin sabie.