Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului
Sfântul Ierarh Calinic s-a născut la 7 octombrie 1787, în București, în mahalaua Sfântului Visarion, din părinți simpli și evlavioși, Antonie și Floarea Antonescu. Botezat cu numele Constantin, a urmat școala românească de pe lângă o biserică din cetate, învățând și limba greacă. La vârsta de 20 de ani, chemat dinlăuntru, și-a îndreptat pașii spre Mănăstirea Cernica, unde a fost primit de starețul Timotei, ucenic al Sfântului Gheorghe de la Cernica. Acolo a deprins rostirea neîncetată a Rugăciunii lui Iisus și a crescut în ascultare și evlavie. Pe 12 noiembrie 1808 a primit chipul monahal, luând numele Calinic, și după o lună a fost hirotonit ierodiacon.
A viețuit la Cernica zeci de ani, nevoindu-se zi și noapte în post și rugăciune. Tras spre smerenie, refuza orice cinste, dar ucenicii și credincioșii se îngrămădeau la el după cuvânt de folos. A ajuns stareț al mănăstirii și a cârmuif obștea timp de 32 de ani, ridicând-o la o sută de monahi și transformând Cernica în unul din cele mai strălucite centre monahale din Țara Românească. A primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al rugăciunilor ascultate: nu lăsa pe nimeni să plece cu mâinile goale și totdeauna afla mijloace să ajute pe cei nevoiași. A zidit și a restaurat mai multe biserici și clădiri la Cernica.
În 1850, la rugămintea stăruitoare a lui Barbu Știrbei, domnitorul Țării Românești, pe care îl iubea ca pe un fiu duhovnicesc, a primit sfințirea episcopală pentru Episcopia Râmnicului, despărțindu-se cu lacrimi de mănăstire. A pus episcopia pe temei solid, a întemeiat Mănăstirea Frăsinei, una din cele mai aspre mănăstiri isihaste din România, a zidit și restaurat biserici și a purtat de grijă obștilor monahale. Bătrân și bolnav, s-a retras în 1867 la Cernica, unde s-a mutat în pace la Dumnezeu pe 11 aprilie 1868. A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 20 octombrie 1955.
Tropar, glasul 1: De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, povățuitorule al călugărilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi și făcătorule de minuni! Cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veselești; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.
Sfântul Sfințit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului
Sfântul Sfințit Mucenic Antipa a trăit pe vremea împăratului Domițian (81-96), contemporan cu Sfântul Ioan Evanghelistul, de care a și fost hirotonit episcop al Pergamului din Asia. Însuși Hristos Cel Slăvit i-a vorbit Sfântului Ioan în Apocalipsă despre Antipa, numindu-l: "Antipa, mărturisitorul Meu cel credincios, care a fost ucis între voi." (Ap 2, 13)
În Pergam, cetate plină de temple și de jertfe idolești, Sfântul Antipa trăia ca o lumină în întuneric. Rugăciunile și viața lui sfântă alungeau demonii din cetate, care se arătau în vis slujitorilor lor și se plângeau că nu mai pot rămâne în Pergam din pricina lui Antipa. Prigonit de locuitorii cetății și adus înaintea dregătorului, a refuzat cu hotărâre să jertfească zeilor. A răspuns cu înțelepciune tuturor argumentelor guvernatorului în favoarea religiei vechi, aducând drept contraargument exemplul lui Cain, a cărei greșeală nu devine mai puțin greșeală pentru că este mai veche.
Furios, guvernatorul a poruncit să fie aruncat de viu într-un bou de aramă înroșit în foc, o metodă de tortură și execuție cunoscută în antichitate. Sfântul Antipa s-a rugat îndelungat în văpaia care îl ardea, mulțumind lui Dumnezeu pentru că a fost învrednicit să pătimească, rugându-se pentru cei ce-l prigoneau și pentru toți credincioșii care îi vor face pomenirea în viitor. Și-a dat sufletul lui Dumnezeu în flăcări. Trupul lui a fost îngropat cu cinste în biserica Pergamului, unde se săvârșeau tămăduiri la mormântul lui.
Tropar: Surpând înșelăciunile cele idolești și călcând puterea demonilor, cu îndrăzneală ai mărturisit pe Hristos înaintea luptătorilor împotriva lui Dumnezeu. Pentru aceasta, făcându-te cetățean întru cele de sus împreună cu cetele îngerești și aducând doxologie Stăpânului tuturor, pui înainte și pentru noi rugăciune de mulțumire, dăruindu-ne darul tămăduirii; drept aceea, te cinstim pe tine, Sfințite Mucenice Antipa; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.