Sfântul Mucenic Sava de la Buzău
Sfântul Mucenic Sava, numit în vechile sinaxare și Sava Gotul, s-a născut în jurul anului 334, în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaților de Curbură, în apropiere de râul pe care îl cunoaștem astăzi ca Buzău. Era fiu al unor creștini evlavioși din acele locuri, în vreme când partea de câmpie a Daciei era stăpânită de goți. A crescut sub povața preoților Sansala și Gutticas, dobândind evlavie adâncă, blândețe, smerenie și statornicie în dreapta credință. Era cântăreț de psalmi în adunarea creștinilor.
Când regele got Atanaric a declanșat prigoana împotriva creștinilor, poruncind ca un idol să fie purtat pe un car din sat în sat și că toți să i se închine, Sfântul Sava îi îndemna pe creștini să nu facă unele ca acestea. Refuza el însuși cu hotărâre orice compromis cu idolii, chiar când unii din săteni voiau să îi ofere mâncare ce nu fusese jertfită zeilor ca să îl apere de prigonitori, declarând că nu are nevoie de ocrotire mincinoasă. A fost prins de mai multe ori și de fiecare dată eliberat, prigonitorii socotindu-l lipsit de însemnătate.
Înainte de Paștele anului 372, un înger i-a apărut și i-a spus să rămână în locul său, pregătindu-l pentru mucenicie. A treia zi de Paști, o ceată de goți conduși de Atarid, fiul unui dregător got, i-a prins pe Sava și pe preotul Sansala. Sava a fost torturat și în cele din urmă aruncat în râul Buzău cu un buștean legat de el și înecat, la vârsta de 38 de ani, pe 12 aprilie 372. Prigonitorii i-au lăsat trupul neîngropat, dar nici fiarele sălbatice, nici păsările de pradă nu s-au atins de el. Creștinii l-au ridicat și l-au îngropat cu cinste. La rugămintea Sfântului Vasile cel Mare, moaștele au fost trimise la Cezareea Capadociei, însoțite de faimoasa scrisoare a Bisericii din Goția, un document de mare importanță pentru istoria creștinismului pe pământul românesc.
Tropar, glasul 4: Astăzi, duhovnicește prăznuiește Biserica dreptcredincioșilor români și cu bucurie strigă: Veniți, iubitorilor de mucenici, să serbăm pomenirea cea de peste an a luptelor Mucenicului Sava! Că acesta dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat și bineprimit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Vasile Mărturisitorul, episcopul de Parion
Sfântul Ierarh Vasile Mărturisitorul a trăit în veacul al VIII-lea și a ajuns episcop al cetății Parion, pe coasta Hellespont-ului, Asia Mică, ales de localnici pentru viața sa sfântă și pentru covârșitoarea faptă bună care îl împodobea. A păstorit turma lui Hristos cu multă grijă și dragoste, arătându-se un adevărat povățuitor.
Când a izbucnit erezia iconoclastă pe vremea împărăției lui Leon Isaurul (717-741), Sfântul Vasile s-a arătat mărturisitor al dreptei credințe. A refuzat cu hotărâre să iscălească poruncile de abolire a sfintelor icoane, date de sinodul eretic din 754. Nu s-a unit cu ereticii, nu i-a îngăduit în eparhia sa, ci și-a petrecut viața ca Sfântul Pavel, în necazuri, primejdii și strâmtorări, mutându-se din loc în loc pentru a scăpa de prigonitori, dar păzind neschimbate dogmele Sfinților Părinți. A murit în pace, după ani de suferință pentru dreapta credință, în jurul anului 775.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Vasile, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica
Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea, cu numele de botez Floarea, s-a născut la București din părinți credincioși. S-a căsătorit de tânără cu Antonie Antonescu, un bărbat evlavios, și au locuit în mahalaua Sfântului Visarion din București. Împreună au crescut patru fii în frica de Dumnezeu. Cel mai mare a ales preoția și mai târziu monahismul, luând numele Acachie. Al doilea, Constantin, născut în 1787, a intrat la Mănăstirea Cernica și a devenit Sfântul Ierarh Calinic. Floarea le-a sădit copiilor dragostea pentru Dumnezeu, pentru rugăciune și pentru Biserică, influențând decisiv formarea fiului ei Calinic ca unul dintre cei mai mari isihaști români.
Rămânând văduvă, la sfatul și cu binecuvântarea fiului ei Calinic, s-a retras la Mănăstirea Pasărea de lângă București, unde a primit schima cea mare cu numele de Filofteia. A viețuit acolo în rugăciune și nevoință, slujind obștii cu smerenie și ajungând pildă de viețuire monahală pentru surorile din mănăstire. A trecut la Dumnezeu pe 8 noiembrie 1833. A fost canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 1 iulie 2025, cu zi de prăznuire la 12 aprilie, a doua zi după cel al fiului ei Sfântul Calinic. Proclamarea solemnă generală a canonizării a avut loc în februare 2026 la Catedrala Patriarhală, iar proclamarea locală la Mănăstirea Pasărea pe 5 iunie 2026.
Tropar, glasul 3: Floare în lume ai fost, blândă și harnică, crescând căminul tău în frica Domnului, o, iubitoare de Dumnezeu, preavrednică Filofteia, iar apoi la mănăstire schimonahie ai ajuns și-ai primit belșug de har spre lucrarea minunilor; de aceea îți cerem rugăciunea și te cinstim cu bucurie.