Sfântul Cuvios Ioan, ucenicul Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul
Sfântul Cuvios Ioan s-a născut la sfârșitul veacului al VIII-lea. Înduioșat din tinerețe de dragostea lui Hristos și plin de dor pentru liniște și rugăciune, a lăsat lumea și s-a dus la Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a primit, l-a tuns monah și l-a povățuit cu înțelepciune. Ioan a trăit împreună cu dascălul său, imitând cu mult zel nevoința, rugăciunea, asprimea vieții și dragostea față de aproapele ale lui Grigorie, astfel încât însuși Sfântul Grigorie se bucura de el și slăvea pe Dumnezeu.
Când împăratul Leon Armeanul (814-820) a pornit al doilea val al iconoclasmului, Sfântul Ioan a mers împreună cu Grigorie și cu Iosif Imnograful la Constantinopol, întărindu-i pe creștini să stea în mărturisirea dreptei credințe. La prinderea și exilarea lui Iosif de către sarazini și la moartea dascălului său Grigorie, Ioan a rămas la Constantinopol, trăind în aceleași osteneli și mărturisind credința ortodoxă, punându-și viața în primejdie pentru turma lui Hristos.
S-a dus la Locurile Sfinte, rămânând o vreme în lavra Sfântului Hariton. La bătrânețe adânci s-a mutat la Dumnezeu în pace, pe 18 aprilie 820. Sfântul Iosif Imnograful l-a îngropat alături de moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, în biserica pe care o ridicase lângă Constantinopol.
Tropar, glasul 8: Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.