Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru
Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru fac parte din ceata celor Șaptezeci de ucenici ai Mântuitorului și sunt amintiți de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani: "Vă îmbrățișează Iason și Sosipatru, rudele mele." Iason era din Tarsul Ciliciei, cetatea de naștere a lui Pavel însuși. Sosipatru era din Ahaia Greciei. Amândoi au primit credința și au fost ucenicii lui Pavel. Iason a fost hirotonit episcop al Tarsului, iar Sosipatru a primit cârmuirea Bisericii din Iconia.
După ce au păstorit bine Bisericile lor, cei doi apostoli au ajuns să propovăduiască Evanghelia în insula Corfu, unde au ridicat o biserică în cinstea Sfântului Arhidiacon Ștefan. Aflând de activitatea lor misionară, Cherchilin, regele insulei, i-a aruncat în temniță, unde se aflau șapte tâlhari: Satornie, Iachishol, Faustinian, Ianuarie, Marsalie, Eufrasie și Mamie. Prin cuvântul lor de Dumnezeu insuflat, apostolii i-au convertit pe toți cei șapte la credința în Hristos.
Furioasă, autoritatea a poruncit ca cei șapte tâlhari convertiți să fie uciși, aruncând-i într-o căldare cu smoală, pucioasă și ceară înfierbântată. Fecioara Cherchira, fiica regelui, privind chinurile apostolilor, s-a declarat și ea creștină. Regele a aruncat-o în temniță; minunat, focul i-a dat ghes în loc s-o ardă; în cele din urmă a fost ucisă cu săgețile arcașilor. Regele a murit la scurt timp, iar noul conducător al insulei a primit Sfântul Botez și a oprit persecuțiile. Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru au propovăduit mai departe în Corfu, păstorind Biserica de acolo până la sfârșitul vieților lor.
Tropar, glasul 3: Sfinților Apostoli rugați pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas din Ozovia
Sfinții Mucenici Maxim, Cvintilian și Dadas sunt trei daco-romani din satul Ozovia, aflat în apropierea cetății Durostorum (astăzi Silistra, pe granița româno-bulgară), în provincia Moesia Inferior. Numele primilor doi sunt latine, iar Dadas poartă un nume dacic, semn că aparțineau populației autohtone daco-romane. Chiar și numele satului, Ozovia sau Ozobia, este de origine dacică. Maxim era citeț sau lector, un cleric de rang inferior care citea din Sfânta Scriptură la slujbele Bisericii.
În cursul prigoanei lui Dioclețian, în 304, cei trei au fost denunțați că sunt creștini. Din porunca guvernatorilor provinciei, Tarquinius și Gavinius, au fost prinși, legați în lanțuri și duși la Durostorum. Aduși înaintea dregătorilor, li s-a oferit chiar demnitatea de preoți ai unui templu păgân dacă vor aduce jertfă idolilor. Au refuzat cu hotărâre. Li s-au promis bunuri și onoruri; au răspuns că nu se pot lepăda de Hristos. Bătuti cu cruzime și aruncați înapoi în temniță, erau întăriți prin arătare îngerească în mărturisirea lor, lăudând pe Dumnezeu. Scoși din nou la judecată, au strigat: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ne-ai izbăvit de acest veac rău, primește-ne în odihna Ta și ne învrednicește Împărăției Tale." Au fost duși în satul lor, Ozovia, și decapitați pe 28 aprilie 304.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, Maxim, Cvintilian și Dadas, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.