Sfinții 9 Mucenici din Cizic
Cetatea Cizicului era una din cetățile de seamă ale Asiei Mici, situată în ținutul Misia Mică, în apropierea strâmtorii Hellespont, la hotarul cu Troada. Sfântul Apostol Pavel însuși trecuse prin acele locuri și semănase acolo sămânța Cuvântului lui Dumnezeu. Și totuși, în vremea prigoanelor împărătești, Cizicul nu avusese mulți creștini, căci persecuțiile îi împingeau pe credincioși spre munți și locuri pustii. Cei care alegeau să rămână în cetate mărturisindu-L pe Hristos deschis erau o mână de oameni cu cuget viteaz și inimă neclintită.
Astfel s-au adunat în Cizic, venind din țări și locuri felurite, nouă bărbați ale căror nume sunt: Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie și Filimon. Neluând în seamă poruncile împărătești și amenințările tiranilor, ei preamăreau pe Hristos cu toată îndrăzneala și Îl propovăduiau cu glas tare drept unicul Dumnezeu Atoateziditor, zdrobind prin cuvântul lor rătăcirea idolilor. Stăteau în cetate ca într-un câmp de luptă și n-aveau gândul de a se ascunde sau a fugi.
Prinși de autoritățile păgâne, au fost duși la judecată. Acolo, în fața divanului, au ocărât cu îndrăzneală pe guvernatori și au scuipat rătăcirea idolilor cu un dispreț care a uimit pe toți cei de față. Supuși la felurite chinuri, aruncați în temniță și scoși din nou la întrebat, nici unul nu s-a înduplecat să aducă jertfă zeilor. Din nou chinuiți în chip cumplit, au rămas neclintind-se ca muntele Sionului, aprinși de râvnă pentru Dumnezeu ca Ilie Proorocul. Întăriți prin harul dumnezeiesc, sufereau cu bucurie, cântând lui Dumnezeu din mijlocul chinurilor.
Văzând că niciunul nu cedează, stăpânitorii au dat porunca să li se taie capetele. Trupurile celor nouă mucenici au fost îngropate în același loc unde și-au dat sufletele. Câțiva ani mai târziu, în vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare, când libertatea credinței a strălucit din nou, locuitorii creștini ai Cizicului au scos din pământ moaștele celor nouă, pe care le-au aflat nestricăcioase și răspândind bună mireasmă. Le-au pus în raclă nouă și au zidit o frumoasă biserică pentru pomenirea lor veșnică. Și astfel cetatea Cizicului a strălucit cu lumina sfintei credințe, întărindu-se ca un zid nesurpat prin mijlocirile celor nouă sfinți mucenici. La moaștele lor s-au săvârșit de-a lungul vremii nenumărate minuni și tămăduiri.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnon, Teodot, Tavmasie și Filimon, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfântul Cuvios Memnon, făcătorul de minuni
Sfântul Cuvios Memnon a trăit în Egipt, la o dată care nu poate fi fixată cu precizie în izvoarele disponibile, dar este prăznuit la 29 aprilie și a doua oară la 19 mai. Din tinerețea sa cea mai fragedă s-a dat lui Dumnezeu cu toată inima, devenind un locaș curat al Sfântului Duh. A ales calea monahismului și a vieții de nevoință aspră, supunând cu totul trupul duhului prin post, priveghere, rugăciune neîncetată și felurite osteneli. Prin această viețuire curată și neobosită, a omorât patimile și a dobândit blândețea și smerenia desăvârșită.
A ajuns conducătorul și starețul unei obști de monahi, pe care i-a povățuit cu înțelepciune atât prin cuvânt, cât și prin pilda propriei sale vieți. Inima lui ardea de iubire față de semenii neputincioși și bolnavi, iar Dumnezeu i-a dat pentru aceasta dar bogat al facerii de minuni. Vindeca boli considerate de oameni de nevindecat, izgonea duhuri rele prin rugăciune și împărțea cu mâna deschisă tămăduirea trupească și sufletească tuturor celor care alergau la el cu credință.
Minunile lui Memnon au rămas vii în memorie dincolo de moartea sa. Odată, în locul uscat și sterp al pustiei, a scos izvor de apă prin rugăciune, dăruind viață acolo unde era numai uscăciune. O corabie prinsă de furtună și pe punctul de a se scufunda a fost izbăvită de la necare prin arătarea sa miraculoasă, nu o dată ci de mai multe ori. Lăcustele care năvăliseră distrugând recoltele mănăstirii au fost gonite prin rugăciunea lui, ferind obștea sa de foamete. Din racla cu moaștele lui curg pâraiele tămăduirilor, care curăță prin puterea dumnezeiescului Duh bolile și întinăciunile celor ce îi cinstesc pomenirea.
A trăit mulți ani în nevoința pustnicescă și, plăcând lui Dumnezeu prin viața sa îmbunătățită, s-a dus bucurându-se la Domnul pe Care L-a iubit cu toată inima.
Tropar, glasul 1: Locuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Memnon. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.