Sfinții Mucenici Teodul, Agatopod, Victorin, Diodor și cei împreună cu ei
Sfinții Mucenici Teodul și Agatopod erau amândoi clerici ai Bisericii din Tesalonic, pe vremea prigoanei împărașilor Dioclețian și Maximian. Agatopod era diacon, bătrân de ani și înțelept, împodobit cu căruntețe cinstită; Teodul era citeț, tânăr, frumos la față și curat cu viața, fiu al unor părinți creștini evlavioși, cu frați tot dreptcredincioși. Chiar înainte de mucenicie, Teodul primise în vedenie o cunună, semn al pătimirilor ce aveau să vină.
Când porunca de prigoană a căzut asupra creștinilor din cetate, cei doi nu au fugit și nici nu s-au dat singuri pe mâna prigonitorilor, ci au rămas în biserică, rugându-se neîntrerupt. Prinși de ostași, au fost aruncați în temniță. Chemați la judecată înaintea stăpânitorului Faustin, au strigat cu îndrăzneală că sunt creștini și că pentru numele lui Hristos sunt gata să sufere orice. Ținuți mai multe zile în foamete și bătăi, au rămas neclintindu-se. Condamnați la moarte, au fost aruncați în adâncul mării cu pietre grele legate la gât, pe 5 aprilie, la începutul veacului al IV-lea.
Tot astăzi se pomenesc Sfinții Mucenici Victorin, Victor, Nichifor, Claudie, Diodor, Serapion și Papia, șapte creștini din Corint, prinși în prigonirea împăratului Deciu în 250. Aduși înaintea proconsulului Tertius, care cârmuia Grecia din Corint, au refuzat să se lepede de Hristos și au primit fiecare moarte mucenică în chip deosebit: Victorin, Victor și Nichifor au fost pisați în piuă; Claudie a murit după ce i s-au tăiat mâinile și picioarele; Diodor a fost ars de viu; lui Serapion i s-a tăiat capul; Papia a fost înecat în mare.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.