Sfântul Mucenic Caliopie
Sfântul Mucenic Caliopie s-a născut la Perga Pamfiliei, în Asia Mică, din tată cu rang senatorial care a murit înainte de nașterea fiului. Mama sa, Teoclia, femeie credincioasă și de mare vitejie sufletească, l-a crescut singură în iubirea lui Hristos și în cunoașterea Sfintelor Scripturi, pregătindu-l cu toată inima pentru viața veșnică, mai presus de orice grija pentru viața aceasta trecătoare.
Când prigoana lui Maximian (286-305) s-a aprins împotriva creștinilor, Caliopie, întărâtat de cuvintele mamei și de propriul avânt, s-a prezentat singur, nechemat, înaintea guvernatorului Maxim în cetatea Pompeiopolis. Acolo propovăduia cu glas tare numele lui Hristos și refuza să ia parte la jertfele zeilor. A îndurat chinuri cumplite: bătut cu vergele de plumb, întins pe o roată și ars dedesubt cu foc. Îngerul Domnului i s-a arătat oprindu-le, și focul s-a răcit. A stat mai mult timp în temniță, unde maica lui i-a venit alături, împărțindu-și în prealabil toată averea la săraci și eliberând cei peste cinci sute de robi ai ei.
În Joia Mare, Caliopie a fost osândit la răstignire. Teoclia, văzând pe fiul ei dus la locul de execuție, a dat ostașilor cinci galbeni, rugându-i să nu îl răstignească în chipul Mântuitorului ci cu capul în jos, socotind nevrednic ca fiul ei să fie asemănat cu Hristos. Cererea i-a fost ascultată. În Vinerea Mare, la ceasul al treilea, același ceas în care Hristos Și-a dat duhul pe Cruce, Caliopie și-a dat și el sufletul lui Dumnezeu. Când trupul a fost coborât, Teoclia a căzut îmbrățișându-l și și-a dat și ea sufletul în aceeași clipă. Au fost înmormântați împreună, mamă și fiu.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Caliopie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul, episcopul Mitilenei
Sfântul Ierarh Gheorghe Mărturisitorul s-a născut în jurul anului 776, din părinți credincioși din insula Lesbos. La vârsta de 12 ani a rămas orfan de amândoi părinții și, purtând în suflet dragostea pentru Hristos, a ales calea monahismului. A trăit doi ani într-o mănăstire de lângă locul natal, după care s-a retras în insula Mitilene, capitala insulei Lesbos, unde a viețuit ca pustnic într-o peșteră. Adâncind zi de zi virtutea smereniei și a înfrânării, a strălucit în ochii tuturor prin sfințenia vieții sale.
A ajuns episcop al Mitilenei, unde a păstorit cu multă blândețe și înțelepciune, strălucind deopotrivă prin viață și prin cuvânt. Pe când se afla în trup, pentru covârșitoarea cumpătare, sinaxarul îl aseamănă cu îngerii. Când ultima fază a prigoanei iconoclaste s-a dezlănțuit sub Leon Armeanul (813-820), Sfântul Gheorghe a ținut piept atacurilor iconoclaștilor cu înțelepciune și curaj. Pe mulți i-a adus înapoi la dreapta credință, biruindu-i prin cuvânt pe luptătorii împotriva icoanelor. A primit nevoinți și surghiun pentru cinstirea sfintelor icoane, trecând la Dumnezeu în 821. Moaștele lui au fost aduse cu cinste în catedrala din Mitilene între 846-847, izvorând minuni și tămăduiri.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.