Odovania praznicului Schimbării la Față a Domnului
Pe 13 august, la o săptămână după marele praznic al Schimbării la Față (6 august), Biserica Ortodoxă săvârșește Odovania acestei sărbători împărătești, adică ziua de încheiere și dezlegare a prăznuirii. Cuvântul odovanie provine din slavonă și înseamnă sfârșit, încheiere, dezlegare a praznicului.
Rânduiala liturgică ortodoxă a praznicelor împărătești cuprinde trei perioade: înainte-prăznuirea, ziua praznicului propriu-zis și după-prăznuirea, care se încheie cu ziua Odovaniei. În toată această perioadă, la slujbele zilnice se adaugă cântările praznicului, iar în ziua Odovaniei slujba se săvârșește aproape ca în ziua praznicului însuși. Praznicul Schimbării la Față are o perioadă de după-prăznuire de șapte zile, de la 7 la 13 august, marcând prelungirea bucuriei duhovnicești prilejuite de vederea luminii taborice.
Tropar, glasul 7: Schimbatu-Te-ai la Față în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, Slavă Ție.
Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul
Pe 13 august, alături de Odovania praznicului Schimbării la Față, Biserica Ortodoxă prăznuiește mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul, cel pomenit cu ziua adormirii lui la 21 ianuarie.
Sfântul Maxim Mărturisitorul a trăit pe vremea răucredinciosului împărat Constans, nepotul lui Iraclie, și era filosof desăvârșit. Împodobindu-se cu înțelepciunea, și lăsând toate avuțiile sale fratelui său, s-a făcut monah. Iar văzând cum creștea eresul monoteliților – adică al celor ce mărturisesc o singură voie în Domnul nostru Iisus Hristos –, s-a aprins de dumnezeiască râvnă și s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul Martin papa, ca să adune un Sinod local și să-i anatematizeze pe cei ce cugetau acel eres, împreună cu începătorul lui. Și a alcătuit Sfântul Maxim și cărți împotriva acelui eres.
Împăratul, fiind înștiințat de aceasta, a trimis ca să-l aducă în cetatea Constantinopolului și l-a pus înaintea judecății sale. Iar sfântul a rușinat pe ereticii care se adunaseră acolo, biruindu-i pe toți cu cuvântul adevărului. După aceasta a fost izgonit în Tracia, tăindu-i-se mâna dreaptă și limba. De acolo, împreună cu doi ucenici ai săi, a fost trimis în părțile Laziei, însă și acolo, cu Duhul lui Dumnezeu, mărturisea și scria; fiindcă se spune că după tăierea limbii i s-a făcut, cu minune dumnezeiască, limba la loc, și a vorbit curat cât a trăit.
După acea chinuire fără omenie, l-au trimis în surghiun, fără purtare de grijă. Apoi multe nevoi și necazuri răbdând pe cale Cuviosul Maxim, a fost dus într-o țară a sciților, unde a mai petrecut trei luni încuiat într-o temniță. Și venindu-i vremea și ceasul cel dorit, cu veselie și-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu (Viața Cuviosului Maxim Mărturisitorul se găsește la 21 ianuarie, în care zi se cinstește moartea lui. Iar în această zi, 13 august, săvârșim pomenirea aducerii moaștelor lui, după cum este arătat în Mineiul cel mare, din stihurile cele puse la dânsul; însă în ce vreme, în zilele cărui împărat și cum s-au adus, n-am aflat).
Tropar, glasul 8: Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Sfinte Părinte Maxim, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Sfinții Cuvioși Dorotei și Dositei din Gaza
Cuviosul Dorotei din Gaza a viețuit mai întâi ca sihastru la chinovia avei Serida, aproape de Gaza, alături de marii părinți duhovnicești Varsanufie și Ioan, cel numit "Proorocul". După moartea lui Ava Ioan și după ce Varsanufie s-a retras cu totul în tăcere deplină, Dorotei și-a întemeiat propria mănăstire.
Ucenicii lui au strâns învățăturile pe care le-a dat, alcătuind cartea "Învățăturile Duhovnicești", care a devenit cu vremea una dintre lucrările de temelie ale vieții monahale ortodoxe. Scrierile lui Dorotei fac parte din Filocalie și sunt singura mărturie concretă rămasă despre el peste veacuri.
Cuviosul Dositei, numit "ascultătorul", a viețuit tot la chinovia avei Serida, sub povățuirea duhovnicească a Sfântului Dorotei, și s-a mutat la Domnul în pace.