Adormirea Maicii Domnului
Adormirea Maicii Domnului este cel mai mare Praznic Împărătesc închinat Sfintei Fecioare Maria, prăznuit solemn la 15 august, la capătul Postului Sfintei Marii de paisprezece zile. Este ultimul mare praznic al anului bisericesc, simetric cu Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) cu care se deschide noul an, și rânduită cu nouă zile după Schimbarea la Față a Mântuitorului.
Surse scripturistice directe despre Adormirea Maicii Domnului lipsesc din Noul Testament, dar Sfânta Tradiție transmite cu consecvență această taină a Bisericii. Sinaxarul zilei povestește că Hristos a voit să ia pe Maica Sa la Sine și, cu trei zile mai înainte, a trimis pe Arhanghelul Gavriil să o vestească: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primește cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare." Maica Domnului a primit vestea cu bucurie mare. A dorit să-i vadă adunați pe toți Apostolii. Și s-a făcut atunci mare minune: Apostolii, aflați în diferite colțuri ale lumii propovăduind Evanghelia, au fost aduși pe nori la casa Maicii Domnului, toți laolaltă. Numai Sfântul Apostol Toma nu a ajuns la timp, el sosind cu trei zile mai pe urmă.
Maica Domnului a petrecut cu Apostolii vreme de rugăciune, le-a lăsat îmbrăcămintea ei celor două văduve sărace care o slujiseră, și și-a dat sufletul cu pace în mâinile Fiului și Dumnezeului ei. Trupul Maicii Domnului a fost dus în cântări de îngeri și de oameni la mormântul din Ghetsimani. Când Toma a sosit cu întârziere și a cerut să i se deschidă mormântul ca să sărute mâinile Maicii Domnului, l-au găsit gol, doar giulgiul rămânând acolo, mărturie neîndoielnică a mutării ei. Mormântul cel cioplit în piatră se vede și astăzi lipsit de trup, cinstit cu închinăciune.
Sărbătoarea a luat naștere la Ierusalim, în secolul al V-lea, în preajma Sinodului III Ecumenic de la Efes (431). Cea dintâi prăznuire a avut loc la 13 august, sub numele general de "Ziua Sfintei Maria, Născătoarea de Dumnezeu", fără legătură directă cu evenimentul Adormirii. Legătura cu Adormirea propriu-zisă a prins contur la Biserica din Ghetsimani, unde se află mormântul Maicii Domnului, în timpul împăratului bizantin Mauriciu (582-602), care a rezidit acea biserică și a fixat definitiv data prăznuirii la 15 august, generalizând-o în tot Imperiul Bizantin. În Apus, Sfântul Grigorie de Tours o menționa încă din secolul al VI-lea.
Tropar, glasul 1: Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și, prin rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre.