Aducerea moaștelor Sfântului întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan
Pe 2 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Aducerea moaștelor Sfântului întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan, cel pomenit cu ziua muceniciei lui la 27 decembrie. Pomenirea de azi rememorează lunga călătorie a sfintelor lui rămășițe de la îngroparea în ascuns până la așezarea lor în locașuri vrednice de sfințenia lui.
Ucis cu pietre de iudeii înfuriați de propovăduirea lui, trupul Sfântului Ștefan a zăcut neîngropat două zile și o noapte, aruncat spre mâncarea câinilor și a fiarelor. Nimic nu s-a atins de el, pentru că Dumnezeu îl păzea. Gamaliel, marele dascăl al Legii din Ierusalim, pomenit în Faptele Apostolilor ca apărător al Apostolilor în Sinedriu și om care tindea în taină spre credința în Hristos, a trimis slujitori credincioși care, ridicând cu evlavie trupul Sfântului, l-au dus la moșia lui din satul Cafargamala, adică "Satul lui Gamaliel," și l-au îngropat acolo cu cinste. Gamaliel a mai îngropat alături și pe fiul său Avivie, și pe prietenul lui Nicodim, cel care venise la Hristos noaptea și adusese mir la îngropare.
Moaștele au stat ascunse până în zilele Sfântului Împărat Constantin cel Mare. În 415, preotul Luchian, slujitor al bisericii din Cafargamala, a primit în vis o arătare luminoasă în care Gamaliel i-a descoperit locul înmormântării Sfântului Ștefan, cerând să fie ridicat cu cinste. Luchian a alergat la Ierusalim la episcopul Ioan, care a venit cu clerul și tot poporul, și săpând în locul arătat au găsit racla cu moaștele. Îndată, la deschiderea raclei, o bună mireasmă s-a răspândit, ca tămâia cea mai aleasă, iar optzeci de bolnavi de față s-au tămăduit pe loc. Moaștele au fost duse la Ierusalim cu alai și așezate în Biserica Sfintei Învierii, săvârșind nenumărate minuni. Ulterior, un dregător din Constantinopol, Alexandru, și soția lui Iuliana, venind în pelerinaj la Ierusalim, au zidit o frumoasă biserică în Cetatea Sfântă și au mutat acolo moaștele. Mai târziu, când Iuliana, văduva lui Alexandru, a vrut să ia trupul soțului ei înapoi la Constantinopol, a luat din greșeală racla cu moaștele Sfântului Ștefan, care astfel au ajuns în capitala bizantină, unde li s-a ridicat o biserică în cinstea lor. De la Ierusalim au mai ajuns moaște și la Roma și în alte locuri ale lumii creștine.
Tropar: Cu împărăteasca cunună a fost încununat creștetul tău, din chinurile pe care le-ai răbdat pentru Hristos Dumnezeu, întâi pătimitorule Ștefan; că, mustrat în neam și aruncând pietrele asupra celor ce te ucideau, te-ai rugat lui Hristos Dumnezeu, zicând: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.
Dreptul Gamaliel
Dreptul Gamaliel este pomenit alături de aducerea moaștelor Sfântului Ștefan pe 2 august, ca cel care, prin grija lui tainică față de trupul întâiului mucenic, a păzit de distrugere cel mai de preț odor al Ierusalimului.
Gamaliel a fost unul din cei mai renumiți dascăli ai Legii din Ierusalim în veacul I, șef al școlii fariseice care îi purta numele, om de mare autoritate în Sinedriu. În Faptele Apostolilor (5, 34-39) este consemnat intervenția lui înțeleaptă în Sinedriu, când autoritățile voiau să-i ucidă pe Apostoli: "Feriți-vă de acești oameni și lăsați-i, că dacă sfatul sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar dacă este de la Dumnezeu, nu-i puteți nimici." Sfântul Apostol Pavel a studiat la școala lui Gamaliel, pomenind aceasta în Faptele Apostolilor (22, 3). Tradiția Bisericii consemnează că Gamaliel a tins treptat spre credința în Hristos, că era în taină prieten al Apostolilor și că, după ce a îngropat cu cinste trupul Sfântului Ștefan și pe al fiului său Avivie și pe al lui Nicodim în moșia lui, el însuși a primit botezul și a murit creștin. A fost înmormântat în același loc, și moaștele lui s-au aflat odată cu cele ale Sfântului Ștefan, în 415.
Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare
Binecredinciosul Împărat Iustinian cel Mare este unul din cei mai importanți suverani ai istoriei universale, cel care a redat Imperiului Bizantin strălucirea imperiului roman de altădată, unul din cei mai mari ctitori și legislatori pe care i-a avut lumea creștină.
S-a născut în 483 în Tauresium, un sat aproape de Scopje, capitala Macedoniei de astăzi, din părinți binecredincioși, Savatie și Biglenisa. Unchiul lui, Iustin, a ajuns împărat în 518; cu patru luni înainte de moartea sa, în 527, l-a asociat la domnie pe Iustinian, înfiin-du-l și ungându-l cezar. Iustinian primise o educație aleasă, devenind un excepțional cunoscător al dreptului roman, al istoriei imperiului și al teologiei. Soția lui, Teodora, fiică de omil umil, s-a dovedit un sfătuitor de fier în momentele critice ale domniei.
Visul lui Iustinian a fost refacerea Imperiului Roman unificat. Generalul Belisarie a cucerit pentru el nordul Africii și Peninsula Italică, și o vreme imperiul și-a refăcut hotarele apusene. Cele mai de seamă realizări au fost însă pe alte planuri. A codificat și sistematizat dreptul roman în monumentalul "Corpus Iuris Civilis," care a stat la baza dreptului european până astăzi. A ridicat nenumărate biserici și mânăstiri în tot imperiul: cea mai strălucită realizare a lui este Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, una din cele mai frumoase clădiri din toată istoria omenirii, sfințită în 537. A zidit și Mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai. A convocat al V-lea Sinod Ecumenic de la Constantinopol (553). A luptat cu râvnă împotriva ereziilor și pentru unitatea Bisericii. A emis legi care apărau demnitatea femeii, libertatea sclavilor și drepturile săracilor. A murit în 565, la 82 de ani, după 38 de ani de domnie.