Sfântul Sfințit Mucenic Eutihie
Sfântul Eutihie avea ca patrie Sevastopolul (din Palestina). Auzind de buna vestire a lui Hristos, și-a lăsat părinții și rudele și s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, Apostolul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Urmând obiceiurile lui și fiindu-i următor în viață, a învățat de la el cereasca înțelepciune, scoțând darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor.
Umplându-se de râvnă apostolească, a dezrădăcinat din temelie înșelăciunea idolească. Aflându-l apoi pe Sfântul Apostol Pavel, i-a urmat ca steaua soarelui, ostenindu-se împreună cu el la propovăduirea cuvântului și răbdând cu bărbăție toate primejdiile. Pentru aceasta este numit ucenic al amândurora, al Sfântului Ioan și al Sfântului Pavel. Numit apostol între cei mai mici apostoli, deși nu se află în numărul celor șaptezeci, s-a cinstit totuși cu numire apostolească, ca unul ce s-a ostenit alături de cei mai mari apostoli la buna vestire a lui Hristos și ca unul ce a fost sfințit de ei episcop, spre slujirea cuvântului și a jertfelor. A străbătut multe țări propovăduind pe Hristos, uneori împreună cu apostolii, alteori singur, dar nu umbla niciodată de unul singur, ci avea drept călător pe îngerul lui Dumnezeu, care îl întărea și îi vestea mai dinainte cele ce aveau să i se întâmple. Suferea pretutindeni legături și bătăi, pătimind cu bărbăție pentru Domnul.
Odată, chinuit de foame în temniță, i s-a adus pâine de o mână nevăzută, care l-a întărit atât încât socotea muncile de nimic. Când l-au dezbrăcat și i-au strujit trupul cu unghii de fier, din trupul lui a curs mir cu bună mireasmă, umplând văzduhul de bună mireasmă. Aruncat în văpaia focului, s-a auzit tunet din cer și a căzut o ploaie mare care a stins focul, iar sfântul a rămas viu și nevătămat, slăvind pe Dumnezeu. Altă dată a fost dat spre mâncare fiarelor, dar acestea s-au îmblânzit înaintea lui, făcându-se ca niște miei. Cel mai de mirare a fost că unui leu, dat asupra lui, i s-a dat glas omenesc, și acela a grăit, propovăduind măririle lui Hristos, spre uimirea tuturor celor de față.
Sfântul Apostol Eutihie și-a săvârșit nevoința fiind adus legat de la Efes în patria sa, Sevastopol, unde i s-a tăiat capul cu sabia, fiind încununat de Hristos cu cununa biruinței.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Eutihie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Mucenic Tation
A trăit în Bitinia și a suferit mucenicia sub împăratul Dioclețian (284-305). El era din locul ce se numea Mantineu, ce este mai jos de Mitropolia cetății lui Claudie, din Eparhia Onoriadei.
Deci fiind prins pentru că credea în Hristos, a stat de față în Claudiopole înaintea guvernatorului Urban. Și mărturisind că este creștin a fost băgat în temniță, și iarăși a fost scos la întrebare și stând cu puterea lui Hristos în credință, a fost bătut cu toiege și sfâșiat cu unghii de fier. Deci sosind la poarta cetății, și făcându-și semnul Crucii, și auzind glas de sus care îi binevestea bunătățile ce-l așteptau, și-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Tation, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că, având tăria Ta, pe chinuitori a biruit; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.