Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu
După sfârșitul mucenicesc al apostolului, care a suferit de la păgâni pentru Hristos în Alvana, cetatea Armeniei celei mari, credincioșii i-au luat cinstitul trup și l-au pus într-o raclă de plumb, ținând-o în aceeași cetate. De la moaște se făceau multe minuni și tămăduiri de boli, pentru care mulți necredincioși se întorceau la Hristos. Slujitorii diavolești și chinuitorii, văzând aceste minuni, nu numai că nu recunoșteau puterea lui Dumnezeu, ci se și mâniau pe cinstitele moaște.
Adunându-se cu vrăjmășie, au luat racla de plumb și au aruncat-o în mare, sperând s-o scufunde, împreună cu alte patru racle purtând moaștele mucenicilor Papian, Luchian, Grigorie și Acachie. Dar, în loc să se afunde, raclele au plutit ca niște luntre pe deasupra apei; racla apostolului, deși de plumb, se făcuse ușoară ca o corabie, purtată de puterea lui Dumnezeu, având, spre cinstea ei, celelalte patru racle două de-a dreapta și două de-a stânga.
Astfel au înotat spre Bosforul Traciei, la Propontida, apoi au trecut strâmtoarea Helespontului, marea Egee și Ionică, ajungând în Sicilia; lăsând Siracusa în stânga, au mers spre apus și au ajuns la insulele Lipari. Acolo a rămas racla apostolului, iar celelalte patru s-au despărțit, mergând fiecare unde le-a rânduit voința dumnezeiască: a lui Papian în Sicilia, a lui Luchian în Messina, a lui Grigorie în Calabria, iar a lui Acachie în Ascalon.
Prin descoperire dumnezeiască, Agaton, episcopul insulei Lipari, a aflat despre aceasta și a mers cu clerul și poporul la malul mării, unde au găsit racla cu moaștele apostolului, umplându-se de bucurie și strigând: "Bine ai venit la noi, apostole al lui Hristos!" Au dus racla în biserică, cu cântare de psalmi și dănțuire, iar din sfintele moaște a curs mir, tămăduind boli nevindecate.
Moaștele au rămas la Lipari mulți ani, până în vremea împăratului Teofil, luptătorul împotriva icoanelor (829-842), când, pentru păcatele oamenilor, agarenii au prădat insula. Un boier din cetatea Venenda (Benevento), Sicard, auzind demult de minunile apostolului, a trimis corăbieri din Amalfi, făgăduindu-le răsplată bogată, ca să aducă de la Lipari această comoară sfântă. Aceștia au adus moaștele, iar Sicard, aflând de apropierea lor, a ieșit în întâmpinare pe mare, cu episcopul și mulțime de popor, primind cu bucurie pe apostol și așezându-l cu cinste, cu praznic luminos, în biserica cea mare din Benevento.
Din acea vreme se prăznuiește Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu, la 25 august, ziua în care cinstitele lui moaște au fost aduse la Benevento. De la ele se dau și astăzi multe tămăduiri, prin rugăciunile apostolului și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos.
Tropar, glasul 3: Sfinților Apostoli Bartolomeu și Tit, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Sfântul Apostol Tit
Sfântul Apostol Tit este pomenit la 25 august, alături de Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu. Era cretan de neam, din familia lui Miroi, antipatul Cretei, familie de vază dar idolatră. Este unul din Cei Șaptezeci de Apostoli și cel dintâi episcop al Cretei, cel căruia Sfântul Apostol Pavel i-a adresat Epistola sobornicească ce îi poartă numele în Noul Testament.
Din copilărie s-a dedicat cu multă râvnă culturii grecești, citind cu plăcere filosofii și poeții greci, pe Homer și pe ceilalți scriitori ai Eladei. La vârsta de douăzeci de ani a auzit un glas care îi grăia din înalt: "Tit, trebuie să ieși din cele de aici, să-ți mântuiești sufletul, că nu-ți va folosi înțelepciunea aceasta." Tulburat, a așteptat un an, și în acel timp o vedenie i-a poruncit să citească Scripturile ebraice. Luând cartea Proorocului Isaia, a citit: "Înnoiți-vă către Mine, ostroave multe; Israel se mântuiește de la Domnul cu mântuire veșnică." Cuvintele acestea i-au mișcat inima. Antipatul Cretei, unchiul lui, auzind de Nașterea lui Hristos și de minunile Lui, l-a trimis pe Tit la Ierusalim. Acolo l-a văzut pe Hristos, L-a ascultat și a crezut. A rămas la Ierusalim, a fost de față la Răstignire și la Învierea Lui.
Întors în Creta, a propovăduit celor de acasă. Aflând că Sfântul Apostol Pavel predică la Antiohia, a mers la el și s-a făcut ucenicul lui, devenind cel mai iubit și mai de încredere colaborator al său. A însoțit pe Pavel în călătoriile apostolice: la Ierusalim, în Macedonia, în Dalmatia, în Creta. Pavel l-a lăsat în Creta să rânduiască cele nedesăvârșite și să hirotonească preoți prin toate cetățile, scriindu-i celebra Epistolă: "Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele nesfărșite și să așezi preoți prin toate cetățile, precum ți-am poruncit." Sfântul Ioan Gură de Aur a commentat că Pavel nu i-ar fi încredințat lui Tit o insulă întreagă dacă nu ar fi nădăjduit cu totul în dânsul. Tit a păstorit Creta ca episcop toată viața, luminând poporul și întărind credința. A adormit în pace la adânci bătrânețe, în Gortina, capitala Cretei.
Tropar, glasul 1: Mreaja Apostolului Pavel, prin orânduiala darului, te-a vânat pe tine, Sfinte Apostole Tit, cel ce voiai ca, mai pe urmă, cu undița cuvântului tău, cu osârdie să tragi din adâncul înșelăciunii neamuri multe, către dreapta credință. Pentru aceea, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.