Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
Pe 29 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Tăierea Capului Sfântului Slăvit Prooroc, Înaintemergător și Botezător Ioan, ultima mare sărbătoare din anul bisericesc care se încheie la 31 august. Este zi de post obligatoriu în orice zi a săptămânii ar cădea.
Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bunăvoie a Aceluia pe Care L-a propovăduit, zicând: "Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea." Astfel a propovăduit venirea Domnului și sufletelor ținute în iad ale sfinților strămoși. Precum Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot așa și Mergătorul Său Înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod.
Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare (ucigașul pruncilor din Betleem), stăpânitor peste Galileea, luase mai întâi de soție pe fiica lui Areta, împăratul Arabiei. Rănindu-se de frumusețea Irodiadei, femeia fratelui său Filip, a gonit-o pe soția sa cea dintâi și a luat-o pe Irodiada, împotriva legii, căci, chiar dacă fratele lui ar fi murit, nu i-ar fi fost îngăduit s-o ia, de vreme ce Filip lăsase o fiică din căsătoria cu ea. Legea îngăduia luarea văduvei fratelui doar dacă acesta nu avusese copii. Unii spun, cu dovezi, că Irod ar fi luat-o pe Irodiada chiar pe când Filip încă trăia, făcându-se astfel răpitor și amestecător de sânge.
Sfântul Ioan Botezătorul nu a suferit această fărădelege și îl mustra pe Irod pe față, înaintea tuturor, zicându-i: "Nu ți se cade ție să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău." Irod, neputând suferi mustrarea, l-a aruncat pe Ioan în temniță, legat cu lanțuri. Irodiada voia să-l ucidă îndată, dar Irod nu îngăduia aceasta, căci îl socotea pe Ioan bărbat drept și sfânt, îl asculta cu plăcere și se temea nu atât de Dumnezeu, cât de popor, care îl socotea pe Ioan prooroc.
Ioan a stat multă vreme în temniță, primind acolo pe ucenicii lui, pe care îi învăța și îi trimitea la Hristos. Din închisoare, a trimis doi ucenici să-L întrebe pe Iisus: "Tu ești Cel ce va să fie, sau să așteptăm pe altul?", nu din neștiință, căci el Îl botezase și-L mărturisise ca Mielul lui Dumnezeu, ci pentru ca ucenicii înșiși să vadă minunile lui Hristos și să creadă.
De ziua nașterii lui Irod, la un ospăț mare cu boierii și căpeteniile Galileei, fiica Irodiadei a jucat și, plăcând lui Irod, a cerut, la povața mamei sale, capul lui Ioan Botezătorul, Irod jurându-se mai înainte să-i dea orice va cere, chiar jumătate din împărăție. Neputând să-și calce jurământul, nici să mâhnească pe jucătoare și pe mama ei, Irod, lepădând frica și uitând sfințenia lui Ioan, a trimis călăul în temniță, poruncind să i se taie capul și să-l aducă pe tipsie. Astfel, Înaintemergătorul a fost tăiat în temniță, noaptea târziu, în timpul acelei cine îndelungate (numită astfel chiar de Evanghelistul Marcu), după ce oaspeții se îmbătaseră și se desfătaseră cu jocul fetei.
Aducându-se capul pe tipsie în mijlocul ospățului, încă picurând sânge, se povestește că acel cap a grăit aceleași cuvinte de mustrare: "Nu ți se cade să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău!", spre marea groază a celor de față, care au văzut capul mișcând buzele și grăind. Jucătoarea, luându-l fără teamă, l-a dus mamei sale. Irodiada, primindu-l, înțepa cu acul limba care le mustrase fărădelegea, și, batjocorindu-l, n-a voit să-l dea spre îngropare împreună cu trupul, temându-se ca nu cumva, lipit de trup, Ioan să învie și să-i mustre din nou. Ucenicii lui Ioan au luat trupul, scos din temniță în acea noapte, și l-au îngropat la Sevastia; iar capul, Irodiada l-a îngropat în curtea ei, într-un loc ascuns și necinstit, de unde a fost scos și aflat mai târziu, eveniment prăznuit la 24 februarie.
După uciderea lui Ioan, Irod a mai săvârșit o răutate: în timpul Patimilor Domnului, l-a batjocorit pe Hristos, adus înaintea lui, îmbrăcându-L în haină luminoasă în bătaie de joc și trimițându-L înapoi la Pilat, precum povestește Evanghelistul Luca.
Judecata lui Dumnezeu nu a întârziat asupra ucigașului de prooroc și batjocoritorului lui Hristos. Areta, împăratul Arabiei, voind să răzbune necinstea făcută fiicei lui, a pornit război împotriva lui Irod și i-a zdrobit oastea, Irod abia scăpând singur cu viață. După aceea, Cezarul Romei i-a luat tetrarhia și toate bogățiile, trimițându-l în surghiun împreună cu Irodiada și cu fiica ei, mai întâi la Lugdunum, cetatea Galiei, apoi la Ilard, cetatea Spaniei. Acolo Irod s-a sfârșit în strâmtorare și rea pătimire, dar mai întâi a văzut moartea cumplită a fiicei sale: iarna, vrând să treacă râul Sicoris pe gheață, gheața s-a rupt sub ea și s-a afundat până la grumaz; prin dumnezeiască răzbunare, gheața i-a strâns gâtul atât de tare încât trupul îi atârna în apă, iar capul îi rămăsese pe gheață, până ce marginea ascuțită a gheții i-a tăiat grumazul. Apa i-a dus trupul pe sub gheață, fără să mai fie găsit, iar capul i-a fost adus lui Irod și Irodiadei, așa cum odinioară le fusese adus capul Înaintemergătorului, dar nu tăiat de sabie, ci de gheață.
Se mai povestește, ca o a doua tradiție, că nelegiuitul Irod și spurcata Irodiada ar fi pierit "cu zgomot," înghițiți de pământ de vii.
Sfântul Ioan, precum în viață, tot așa și după moarte a rămas mergător înaintea lui Hristos: pogorându-Se în iad, a binevestit sfinților strămoși venirea lui Mesia, iar la Înviere s-a învrednicit de cununi în ceruri, ca fecioarelnic, pustnic, învățător, prooroc, Înaintemergător, botezător și mucenic.
Tropar, glasul 2: Pomenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit și decât proorocii. Că te-ai învrednicit a boteza în repejunile Iordanului pe Cel Propovăduit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit și celor din iad pe Dumnezeu, Cel Ce S-a arătat în trup, pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă.