Așezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă
Cinstitul Brâu al Preacuratei Maicii lui Dumnezeu a fost adus la Constantinopol într-un sicriaș de aur, cu pecetluire împărătească, și pus în biserica pe care dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Tânăr o zidise în numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la locul numit Halcopratia, adică "târgul de aramă."
După mulți ani, pe vremea împărăției lui Leon, soția lui, împărăteasa Zoe, era chinuită de duhul cel necurat. Împăratul și toată curtea erau mâhniți din pricina aceasta și se făceau multe rugăciuni pentru vindecarea ei. Odată, i s-a arătat o vedenie dumnezeiască, spunându-i că, de se va pune pe ea Brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, va fi tămăduită. Împărăteasa i-a povestit vedenia soțului ei, iar Leon a rugat pe patriarh să dezlege pecetea și să deschidă sicriul. Astfel s-a aflat brâul întreg, nevătămat de vechimea vremii, iar împăratul l-a sărutat cu cucernicie. Când patriarhul l-a întins deasupra împărătesei, ea a fost eliberată de chinuirea diavolească și tămăduită desăvârșit.
Toți, cu bucurie, au preamărit pe Hristos Dumnezeu și pe Preacurata Maica Lui, cântând cântări de mulțumire. Brâul a fost pus din nou în racla de aur, pecetluit cu pecetea împărătească, iar prăznuirea a fost rânduită întru cinstea Preasfintei Fecioare, spre aducere-aminte de minunea săvârșită prin darul ei și prin milostivirea lui Hristos, Cel născut din ea.
Tropar, glasul 8: Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, Acoperământul oamenilor, veșmântul și brâul preacuratului tău trup, puternic acoperământ cetății tale ai dăruit prin nașterea ta cea fără sămânță, nestricată rămânând. Că întru tine și firea se înnoiește și vremea. Pentru aceasta, te rugăm, pace cetății tale dăruiește și sufletelor noastre mare milă.
Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul
Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul este întemeietorul muzicii psaltice românești în notația modernă, ieromonahul din Țara Românească care a tradus în românește repertoriul muzical al întregului an bisericesc, a deschis primele școli de muzică psaltică din Muntenia și Moldova și a dat glasului românesc un loc propriu în corul Ortodoxiei. A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pe 25-26 octombrie 2023, în "Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești," cu proclamarea canonizării pe 27 octombrie 2024 și cu zi de prăznuire la 31 august.
Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul s-a născut în 1763 și a crescut într-o familie evlavioasă cu trei copii. Doi dintre frați au îmbrățișat viața monahală: Macarie și sora lui, monahia Iustina Periețeanu, care a ajuns mai târziu stareță la Mănăstirea Viforâta.
Din copilărie s-a străduit să învețe muzica psaltică. A studiat o vreme la Odessa, unde a deprins limba greacă, apoi s-a întors la București, unde a devenit ucenic al Părintelui Macarie Dascălul și al Părintelui Dionisie, amândoi predicatori ai Curții Domnești, slujitori ai Catedralei Mitropolitane și ucenici ai Sfântului Paisie de la Neamț. Legătura duhovnicească cu Macarie Dascălul i-a sădit dorul de Sfântul Munte Athos, unde tânărul psalt a primit, la tundere, numele de Macarie.
Întors la București, a fost hirotonit ieromonah pe seama Catedralei Mitropolitane, iar între 1804-1805 a primit ascultarea de predicator al Curții Domnești. Între 1805 și 1808 a mers la Iași, să studieze alături de Petru Vizantie, protopsaltul Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol. Întors la București, a primit stăreția Mănăstirii Golgota, lângă Târgoviște, unde a reînființat vechea școală a mănăstirii, slujind ca dascăl de psaltichie și predicator.
În 1817 s-a întors la București să studieze noua notație muzicală cu Petru Efesiul. Doi ani mai târziu, Mitropolitul Dionisie Lupu a reînființat școala de muzică a Mitropoliei Ungrovlahiei și l-a numit pe Macarie conducătorul ei, dându-i ascultarea de a traduce și adapta limbii române cântările bisericești după noua notație. Confruntat cu împotrivirea unor greci care nu concepeau cărți psaltice în limba română, a încercat să-și tipărească lucrările la Sibiu și Budapesta, fără succes, reușind în cele din urmă la Viena, în 1823, unde a tipărit Teoreticonul, Irmologhionul și Anastasimatarul, primele cărți psaltice tipărite în românește.
A publicat, în 1827, la București, Tomul al doilea al Antologiei, cu cântări pentru Utreniile de peste an. La exilarea Sfântului Grigorie Dascălul, în 1829, Macarie s-a retras la Iași, unde Mitropolitul Veniamin Costachi l-a primit, i-a dat stăreția Mănăstirii Bârnova și i-a încredințat deschiderea unei școli de muzică psaltică, după modelul celei din București. În urma unor împotriviri, s-a retras la Mănăstirea Neamț, unde a tradus cântări și a înființat o altă școală.
La revenirea Sfântului Grigorie Dascălul, în 1833, Macarie s-a întors în Muntenia, primind ascultarea de a merge la Mănăstirea Căldărușani, pentru tipărirea Vieților Sfinților, sarcină pe care a îndeplinit-o cu multă râvnă, întemeind școli de muzică la Căldărușani și la Mănăstirea Țigănești. La Căldărușani l-a întâlnit pe schimonahul Nectarie Protopsaltul, viitor mare isihast la Schitul Prodromu din Athos, pe care l-a încurajat pe calea psalticii.
La 6 februarie 1836 a tipărit, cu binecuvântarea Episcopului Chesarie Căpățână, Prohodul Domnului. În vara aceluiași an s-a îmbolnăvit și a rămas la pat, alegând să-și petreacă ultimele zile la Mănăstirea Viforâta, îngrijit de sora sa, stareța Iustina. A trecut la Domnul la 30 august 1836.
Tropar, glasul 5: Rugăciune în inimă neîncetată având, ai înțeles, Cuvioase, tainele cele cerești, de aceea ai jertfit întreaga viața ta dumnezeieștilor cântări, tălmăciundu-le cu sârg în graiul dulce al țării, din multă dragoste de oameni, de Dumnezeu insuflate Macarie!