Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia
Sfântul Preot Mucenic Alexandru Baltaga s-a născut în binecuvântata Basarabie, la 14 aprilie 1861, în comuna Lozova, județul Lăpușna. A făcut parte dintr-o familie binecredincioasă, care a dat mulți slujitori vrednici acestui ținut. Tatăl său, preotul Ștefan Baltaga, slujea la biserica Sfântul Nicolae din Lozova, ajutat în slujire de preoteasa Elena, femeie plină de evlavie, care i-a sădit fiului ei aceste virtuți încă de mic.
Alexandru a urmat școala parohială din Lozova, apoi Seminarul Teologic din Chișinău. După terminarea studiilor, i s-a încredințat funcția de pedagog al Școlii Spirituale de băieți din Chișinău.
S-a căsătorit cu Elena Bivol, ea însăși fiică de preot, alături de care a înfiat și crescut doi copii, Vsevolod și Margareta. În 1886 a fost hirotonit pe seama bisericii Sfântul Ierarh Nicolae din Călărași-Sat, județul Lăpușna, unde a slujit ca preot până la sfârșitul vieții. Prin puterea de muncă, mintea pătrunzătoare, voința neînduplecată și tactul său duhovnicesc, a primit numeroase responsabilități administrative în Arhiepiscopia Chișinăului.
S-a ostenit să cultive în inimile tinerilor dragostea de Dumnezeu și de Biserică. Pentru o mai bună propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu în limba română, între 1906 și 1917, alături de Arhimandritul Gurie Grosu, viitorul mitropolit al Basarabiei, și de preotul Constantin Popovici, a redeschis Tipografia Eparhială, iar din 1908 a tipărit revista "Luminătorul," buletinul eparhial al Arhiepiscopiei Chișinăului.
În 1918 a fost ales reprezentant al preoțimii basarabene în Sfatul Țării și, la 27 martie 1918, a votat pentru Unirea Basarabiei cu România.
A urmat un răstimp de pace. Sfântul Alexandru a intensificat propovăduirea Evangheliei, a organizat pelerinaje și procesiuni cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kazan, aducând-o la biserica din Călărași, spre ocrotirea și alinarea credincioșilor. Până în 1940, Basarabia a fost ferită de prigoana credinței care se desfășura în Rusia vecină încă din 1917.
În 1940, Basarabia și Bucovina au fost ocupate de Uniunea Sovietică. Văzând pericolul dictaturii atee, Sfântul și-a trimis soția și copiii peste Prut, în România, iar el a rămas în parohie, alături de credincioșii săi, îmbărbătându-i în fața prigoanei ce începea. Atunci a mărturisit că nu-și va lăsa turma să fie înghițită de "lupii roșii," adică de comuniștii fără de Dumnezeu. În acele vremuri, singura lui scăpare a fost la Dumnezeu și la Maica Domnului, căreia îi cerea necontenit mijlocirea.
La 31 august 1940, necredincioșii au venit să-l aresteze chiar în timpul Sfintei Liturghii. Sfântul i-a rugat stăruitor să-l lase s-o termine, urmând să se supună apoi. A fost arestat, dus la Chișinău și învinuit că a fost ostil Rusiei Sovietice și a militat pentru unirea cu România. Nu s-a lăsat tulburat, ci a mărturisit că tot ce a făcut, a făcut spre binele credincioșilor, care aveau nevoie să fie împreună cu frații lor de un neam și de o credință, să se roage și să învețe în limba maternă, feriți de ateism.
Necredincioșii l-au torturat și, în batjocură, l-au întrebat: "Arată-ne pe Dumnezeul tău!" Iar sfântul a răspuns: "Atunci când voi îmi arătați mintea voastră, atunci vi-L arăt și eu pe Dumnezeul meu!" A fost întemnițat până la 22 iunie 1941, când Armata Română a trecut Prutul pentru eliberarea Basarabiei. Neapucând să fie condamnat, a fost deportat de urgență la închisoarea din Kazan, actuala Republică Tatarstan. Pe drum a fost supus multor chinuri: batjocorit, bătut, dezbrăcat, tras de barbă, dar a răbdat totul rugându-se lui Dumnezeu să-l întărească.
Din cauza torturilor, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la vârsta de 80 de ani, în închisoarea din Kazan, la 7 august 1941, împodobit cu cununa muceniciei.
Tropar, glasul 4: Vestind Evanghelia prin faptă și prin cuvânt, ca preot al Domnului, neîncetat ostenind, Biserica ai slujit, Părinte Alexandru, Mucenice Sfințite, cel ce te-ai adus jertfă, la Hristos mijlocește acum cu îndrăznire pentru toți cei ce te cinstesc.
Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului, și Sfântul Ierarh Miron, episcopul Cretei
Pe 8 august sunt pomeniți împreună doi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe care, deși au trăit în veacuri foarte diferite, sunt legați prin zelul lor pentru dreapta credință și prin viața smerită pe care au dus-o.
Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul a trăit pe vremea împăratului Leon al V-lea Armeanul (813-820), unul din împărații iconoclaști care au reluat prigonirea cinstitorilor de icoane. Ca episcop al Cizicului, Emilian a fost silit în repetate rânduri să se lepede de cinstirea sfintelor icoane, ca și ceilalți episcopi ortodocși ai vremii. A refuzat cu fermitate, rămânând neclintit pe cărarea Sfinților Părinți, neavând altă nădejde decât că necazurile cele vremelnice îi vor aduce bunătățile cele veșnice. A îndurat chinuri grele de la iconoclași și a fost trimis în surghiun, unde a petrecut ani de pătimiri și strâmtorări neîncetate. În exil, din cauza rănilor și a cruntelor lipsuri, și-a dat sufletul lui Dumnezeu în jurul anului 820, și s-a încununat cu cununa mărturisirii. De aceea este pomenit până astăzi cu titlul de Mărturisitor.
Sfântul Ierarh Miron, episcopul Cretei, a trăit în veacul al III-lea, în vremea prigoanei împăratului Deciu (249-251). S-a născut și a crescut în insula Creta, din satul Avrachi. Înainte de a fi ales episcop era un simplu om al pământului, gospodar și milostiv, hrănind mulți săraci din roadele muncii sale. Odată, prinzând niște hoți pe aria lui care îi umpleau sacii cu grâu, nu numai că nu i-a pedepsit, ci i-a ajutat să ridice sacii pe umeri, zicând că dacă aveau nevoie atâta, putea să-i dea el însuși. Această faptă arătând un suflet rar, a fost hirotonit preot și a întărit pe credincioși în mucenicia lor în vremea lui Deciu. După moartea lui Deciu și încetarea prigoanei, a fost ridicat la scaunul de episcop al Cretei, unde a păstorit până la adânci bătrânețe, săvârșind minuni. Sfintele moaște ale lui Miron au izvorât mir și au tămăduit nenumărați bolnavi.
Tropar, glasul 4 (Sf. Emilian): Îndreptătorul credinței și chipul blândeților, învățătorul înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor; pentru aceasta ai dobândit prin smerenie cele înalte, prin sărăcie cele bogate; Sfinte Ierarhe Emilian, Mărturisitorul lui Hristos, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.