Sfântul Ierarh Spiridon, episcopul Trimitundei, făcătorul de minuni
Sfântul Spiridon s-a născut pe la anul 270 în insula Cipru, în cetatea Aschia (numită și Askia), din părinți simpli și binecredincioși. În tinerețe a fost păstor de oi, ducând o viață curată și plăcută lui Dumnezeu, urmând în blândețe pe Dumnezeiescul David, în simplitatea inimii pe patriarhul Iacob și în iubirea de străini pe Avraam. S-a căsătorit și a avut o fiică, pe Irina, dar soția i-a murit de timpuriu, iar această întristare l-a îndemnat să îmbrace chipul monahal, fără a renunța însă la păstoria oilor sale necuvântătoare, pe care a continuat să le ducă la păscut și după aceea.
În vremea prigoanei pornite împotriva creștinilor de către împărații Maximian și Galeriu, Sfântul Spiridon a fost prins pentru mărturisirea lui Hristos, i s-a scos ochiul drept și i s-a tăiat vâna de la pulpa stângă, fiind aruncat în temniță, de unde a fost eliberat mai târziu, în urma încetării prigoanei. Pentru viața sa curată și pentru darul tămăduirilor pe care îl primise de la Dumnezeu, a fost ales episcop al cetății Trimitunda, aflată în apropiere de Salamina, în Cipru, fără să-și lepede vreodată simplitatea și smerenia cu care fusese deprins din tinerețe.
În anul 325, Sfântul Spiridon a luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, alături de cei trei sute optsprezece sfinți părinți care au osândit erezia lui Arie și au mărturisit că Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl. Fiind un om fără multă învățătură cărturărească, dar plin de înțelepciunea Duhului Sfânt, a uimit adunarea când, pentru a explica taina Sfintei Treimi unui filosof păgân care îl batjocorea, a luat în mână o cărămidă și s-a rugat lui Dumnezeu, iar cărămida s-a desfăcut deodată în cele trei elemente din care era alcătuită, pământul rămânând în palma lui, apa curgând la pământ, iar focul țâșnind spre înălțime, arătând astfel cum, fiind Treime de Persoane, Dumnezeu este Unul după fire. Această minune l-a întors pe filosof de la rătăcirea ariană la dreapta credință. La Niceea l-a cunoscut și pe Sfântul Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, cu care a legat o prietenie statornică.
Viețile sfinților istorisesc multe alte minuni ale Sfântului Spiridon: a oprit seceta și a adus ploaie, iar altă dată a oprit ploaia cea peste măsură; a pus capăt unei foamete, îndemnând un negustor lacom să-și deschidă hambarele cu grâu pentru cei nevoiași; a prefăcut, pentru un prieten sărac aflat la mare nevoie, un șarpe în aur, iar după ce primejdia a trecut, l-a prefăcut iarăși în șarpe; a vorbit cu fiica sa Irina, moartă cu câțiva ani înainte, ca să afle de la ea locul unde aceasta ascunsese niște odoare încredințate spre păstrare de o femeie, pentru a le putea da înapoi stăpânei lor; a vindecat pe împăratul Constanțiu de o boală grea, întorcându-l spre dreapta credință; și a fost văzut de mai multe ori slujind Sfânta Liturghie împreună cu îngerii lui Dumnezeu, care îi stăteau alături la altar.
Sfântul Spiridon s-a mutat la Domnul în pace, la 12 decembrie, păstorind cu multă grijă turma cea cuvântătoare ce-i fusese încredințată, undeva la mijlocul secolului al patrulea. Sfintele sale moaște, păstrate inițial în Cipru, au fost mutate, din pricina năvălirilor arabe, în insula Corfu, unde se află până astăzi, întregi și nestricate, în catedrala cu hramul său, fiind cinstite cu mare evlavie de toți credincioșii; potrivit unei tradiții îndelungate, încălțămintea cu care este îmbrăcat trupul sfântului în raclă se uzează în chip neobișnuit de des, semn că sfântul continuă să umble pe mare și pe uscat pentru a ajuta pe cei care îl cheamă, fapt pentru care este numit în popor „sfântul călător”.
Tropar, glasul 1: Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Spiridon, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui Ce te-a preamărit pe tine! Slavă Celui Ce te-a încununat! Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!