Sfântul Proroc Daniel și Sfinții trei tineri Anania, Azaria și Misail
Sfântul Proroc Daniel se trăgea din seminția lui Iuda, seminție împărătească, neam din care avea să Se nască, după trup, și Mântuitorul Hristos, și a trăit cu aproximativ patru sute șaizeci de ani înainte de întruparea Domnului. Când împăratul babilonian Nabucodonosor a cucerit Ierusalimul și a dărâmat Templul, Daniel a fost dus în robie împreună cu regele Ioachim al iudeilor și cu alți tineri de neam ales, printre care prietenii săi cei mai apropiați: Anania, Azaria și Misail. Pentru înțelepciunea pe care o arătau, cei patru au fost aduși la palatul lui Nabucodonosor, unde dregătorul Aspenaz avea poruncă să-i învețe scrierea și limba haldaică, iar împăratul le-a schimbat numele ebraice în nume babiloniene, pe Daniel numindu-l Baltazar, pe Anania Sedrah, pe Azaria Abdenago și pe Misail Misah.
Deși aveau dreptul să mănânce din bucatele cele alese ale împăratului, cei patru tineri, ținând cu statornicie legea părintească, au ales să se hrănească numai cu semințe și cu apă, ca să nu se spurce, iar Dumnezeu le-a răsplătit această înfrânare dăruindu-le înțelepciune și frumusețe mai mare decât a celor ce se hrăneau de la masa împărătească. Sfântul Daniel s-a învrednicit și de darul tălmăcirii viselor, dezlegând taina visului lui Nabucodonosor pe care niciun vrăjitor sau înțelept al curții nu fusese în stare să o priceapă, iar mai târziu, în vremea împăratului Baltazar, a citit și a tâlcuit scrisul cel tainic apărut pe zidul sălii de ospăț, vestind apropiata cădere a împărăției babiloniene.
Sfinții trei tineri Anania, Azaria și Misail, refuzând să se închine chipului de aur ridicat de Nabucodonosor, au fost aruncați într-un cuptor încins de șapte ori mai tare decât de obicei; dar Dumnezeu, văzând statornicia lor în credință, a prefăcut văpaia cuptorului în rouă răcoritoare, încât cei trei tineri lăudau și binecuvântau pe Domnul în mijlocul focului fără să sufere nicio vătămare, spre uimirea împăratului și a întregii curți. Tot astfel, Sfântul Proroc Daniel, pentru statornicia cu care se ruga lui Dumnezeu de trei ori în zi, fără să țină seama de porunca împăratului Darius care oprea aceasta sub pedeapsa morții, a fost aruncat în groapa cu lei; însă fiarele cele neîmblânzite și-au încleștat gurile înaintea lui și nu i-au făcut niciun rău, Daniel arătându-se păstor leilor ca unor oi blânde.
Sinaxarul Bisericii mai adaugă, după Tradiție, că în vremea unui împărat numit Atic, sfinții, mustrându-l pentru păgânătatea lui, au fost osândiți la moarte prin sabie; și că atunci când călăul a vrut să-i taie capul lui Anania, Azaria și-a întins mantia și a primit trupul prietenului său, la fel a făcut Misail pentru Azaria și Daniel pentru Misail, fiind tăiat la urmă și capul lui Daniel. Se spune că, după moartea lor, capetele s-au lipit din nou de trupuri, iar îngerul Domnului a dus sfintele lor moaște pe muntele Gheval, punându-le sub o piatră, de unde, după patru sute de ani, la Învierea lui Hristos, cei patru s-au arătat vii multora, spre încredințarea puterii Învierii Domnului, și apoi au adormit din nou. Pomenirea lor a fost așezată de Sfinții Părinți cu șapte zile înainte de Nașterea Mântuitorului, ca unii care erau din neamul după care Hristos Se trage după trup.
Tropar, glasul al 2-lea: Mari sunt faptele credinței; că în mijlocul izvorului văpăii, ca într-o apă de odihnă, sfinții trei tineri s-au bucurat, și Prorocul Daniel, păstor leilor ca unor oi, s-a arătat. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.