Sfânta Muceniță Iuliana din Nicomidia
Sfânta Muceniță Iuliana s-a născut la sfârșitul veacului al III-lea în cetatea Nicomidiei din Bitinia, dintr-un tată păgân, Africanus, demnitar roman cu legături la curtea împăratului Maximian, foarte ținut de slujirea idolilor elinești. Încă de la nouă ani, tatăl ei a logodit-o cu un tânăr senator, Eleusie, însă nunta a fost amânată până la vârsta potrivită pentru căsătorie; în acest timp, Iuliana, auzind în taină propovăduirea Evangheliei, a îmbrățișat credința creștină fără ca nimeni din casa ei să afle, citind nu poveștile zeilor păgâni, ci Sfintele Scripturi, și petrecând în rugăciune și curăție.
Pe măsură ce vremea nunții se apropia, Iuliana i-a spus lui Eleusie că nu se va mărita cu el până nu va ajunge eparhul cetății, socotind că un asemenea lucru nu se va întâmpla; dar, spre mirarea ei, Eleusie a fost numit eparh al Nicomidiei. Atunci sfânta i-a mărturisit deschis că este creștină și că nu va primi căsătoria decât dacă el va lăsa slujirea idolilor și va primi botezul lui Hristos. Aflând aceasta, tatăl ei, neputând să o întoarcă de la credință, a dat-o pe mâna lui Eleusie să o judece după legile romane; acesta a poruncit să fie dezbrăcată, bătută cumplit și aruncată în temniță, unde, încinsă cu fier înroșit și cufundată într-un cazan cu plumb topit, a rămas, prin puterea lui Dumnezeu, fără nicio vătămare.
În închisoare, pe când stătea la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină, încercând să o înduplece să jertfească idolilor pentru a scăpa de chinurile vestite; dar Iuliana, cerând lui Dumnezeu să-i descopere cine este cel ce i se arăta, a auzit un glas din cer zicându-i: „Îndrăznește, Iuliano, Eu sunt cu tine”, și a primit putere să-l prindă pe vrăjmaș și să-l pedepsească până în zorii zilei, când a fost scoasă din nou la chinuri. Aruncată într-un cuptor aprins, lacrimile rugăciunii ei s-au făcut ca două râuri care au stins văpaia, iar la vederea acestei minuni cinci sute de bărbați și o sută treizeci de femei din Nicomidia au crezut în Hristos, mărturisindu-se creștini și fiind de îndată tăiați cu sabia din porunca eparhului. Iuliana însăși, la optsprezece ani, a primit moartea mergând, după mărturia sinaxarului, „ca și cum ar merge la o nuntă”, plecându-și cu bucurie capul sub sabie.
Trupul ei a fost luat de o femeie de neam ales din Roma, pe nume Sofia, care l-a adus în Campania și, după o vreme, a zidit în cinstea ei o biserică la Cumae, unde sfintele moaște au fost așezate cu mare cinste; părți din ele se păstrează astăzi și la Mănăstirea Ostrog din Muntenegru. Cât despre Eleusie, pedeapsa lui Dumnezeu l-a ajuns degrabă: plutind pe mare, corabia i s-a sfărâmat într-o furtună, iar el, izbăvit ca prin minune de înec spre mai mare osândă, a fost aruncat pe un ostrov unde a fost mâncat de fiare, plătind astfel pentru uciderea nevinovată a sfintei fecioare.
Tropar, glasul al 4-lea: Mielușeaua Ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sfântul Mucenic Temistocle
Sfântul Mucenic Temistocle s-a născut în cetatea Mira Lichiei, din Asia Mică, aceeași cetate unde mai târziu avea să păstorească Sfântul Nicolae, și a trăit la jumătatea veacului al III-lea, pe vremea împăratului Deciu. Era păstor de oi pe Muntele Olimp din Asia Mică, departe de oraș, într-o vreme în care creștinii erau prigoniți cu asprime pentru numele lui Hristos. Ighemonul Asclipie, pornind prigoana, îl căuta pe Sfântul Dioscorid, care fugise în munți și pe care Temistocle, fără să-l dea de gol, îl ascundea în chip tainic.
Când cei trimiși să-l prindă pe Dioscorid au ajuns la Temistocle, care păștea oile, și l-au întrebat de fugar, sfântul a răspuns că nu știe unde se află, dar s-a dat el însuși pe sine, mărturisind fără ocolire că este creștin. Dus înaintea ighemonului Asclipie, a propovăduit cu îndrăzneală pe Hristos înaintea lui, pentru care a fost spânzurat de un lemn și bătut peste pântece până ce acesta i s-a sfâșiat, apoi tras pe piroane ascuțite de fier, în acest chip dându-și duhul în mâinile lui Dumnezeu, în jurul anului 251. După mucenicia sa, credincioșii i-au înfipt toiagul de păstor în pământul de deasupra mormântului, iar acesta, prin minune, a prins rădăcini și a rodit, roadele sale fiind ani de-a rândul tămăduitoare pentru cei care le căutau cu credință.
Tropar, glasul al 3-lea: Mucenicul Tău, Doamne, Temistocle, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a surpat și a zdrobit ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.