Sfântul Apostol Onisim
Sfântul Apostol Onisim face parte din ceata celor șaptezeci de apostoli ai Mântuitorului. În tinerețe a fost rob al lui Filimon, un creștin din cetatea Colose, în Frigia. Plecând din pricina unei greșeli față de stăpânul său, a ajuns la Roma, unde a fost închis. Acolo l-a întâlnit pe Sfântul Apostol Pavel, aflat și el în închisoare. Onisim i-a slujit cu dragoste, de la el a primit învățătura credinței creștine și a fost botezat. Pavel l-a îndrăgit ca pe un fiu sufletesc și a scris pentru el o scrisoare plină de caldă rugăminte adresată lui Filimon: "Te rog pentru fiul meu, pe care l-am născut în lanțuri, Onisim, cel ce altădată nu-ți era de folos, dar acum îți este de folos și mie și ție." I-a cerut lui Filimon să-l ierte și să-l primească "nu ca pe un rob, ci mai presus de un rob, ca pe un frate iubit." Filimon l-a primit și l-a eliberat din robie, trimițindu-l înapoi la Pavel să-i slujească. Această scrisoare, Epistola către Filimon, se păstrează în Noul Testament.
Onisim a slujit apostolilor cu credință până la adormirea lor. A propovăduit Evanghelia în Spania, Carpetania, Colose și Patras. La bătrânețe a primit treapta episcopiei Efesului, urmând Sfântului Apostol Timotei. Când Sfântul Ignatie Teoforul era dus la Roma spre execuție, în 107, episcopul Onisim a ieșit în întâmpinarea lui. Pe vremea împăratului Traian a fost arestat și adus la judecată înaintea eparhului Tertullus. Refuzând să se lepede de Hristos, a fost aruncat în temniță timp de optsprezece zile, apoi a primit moarte mucenicească prin tăierea capului, în 109.
Tropar, glasul 3: Apostole Sfinte Onisim, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Sfântul Mucenic Maior
Acest mucenic a trăit pe vremea împăraților Maximilian și Dioclețian și a fost ostaș în ceata numită a mavrilor. Dar pe când se afla în cetatea Gazei a fost pârât la ighemonul de acolo că este creștin. Înfățișându-se la judecată și mărturisind pe Hristos Dumnezeul său, a fost bătut fără de milă șapte zile atât de cumplit, încât treizeci și șase de ostași se schimbau bătându-l. Iar sângele din trupul său curgea ca un pârâu, încât a înroșit pământul de acolo.
Deci vitejește pătimind mucenicul lui Hristos niște chinuri atât de mari, din ostășească rânduială de pe pământ, a mers după cuvintele lui David, în rânduiala ostășească din cer, dându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu.