Întâmpinarea Domnului
Întâmpinarea Domnului este unul dintre cele douăsprezece Praznice Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, prăznuit la patruzeci de zile de la Nașterea Mântuitorului. Temeiul scripturistic al acestui praznic se află în Evanghelia după Luca (2, 22-40). Conform legii lui Moise, orice femeie care năștea un băiat trebuia să se înfățișeze la templul din Ierusalim la patruzeci de zile după naștere, pentru curățire rituală, aducând totodată pruncul spre a fi închinat lui Dumnezeu.
Maica Domnului, deși era mai presus de orice necurăție, a împlinit porunca legii, venind la templu cu Pruncul Iisus. Acolo se afla dreptul Simeon, un bătrân căruia Duhul Sfânt îi descoperise că nu va vedea moartea înainte de a-L vedea pe Hristosul Domnului. Umplut de Duhul Sfânt, Simeon a primit în brațele sale pe Pruncul Iisus, grăind cuvintele care se cântă la fiecare slujbă de Vecernie: "Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta." El a binecuvântat pe Maica Domnului și pe Iosif, proorocind că Pruncul este rânduit spre căderea și ridicarea multora și că un sabie va trece prin sufletul Mariei. De față era și proorociță Ana, văduvă de 84 de ani, care nu se depărta de templu, slujind în post și rugăciune. La vederea Pruncului a început să laude pe Dumnezeu și să grăiască tuturor despre El.
Sărbătoarea a fost cinstită la Ierusalim încă de la începutul veacului al IV-lea, "cu aceeași mare bucurie ca și Paștele", mărturisea pelerina Egeria. A dobândit rang de Praznic Împărătesc în toată Biserica în vremea lui Iustinian (527-565), când o cumplită molimă de ciumă și un cutremur pustiiseră Bizanțul și Antiohia. Litaniile de rugăciune rânduite în zilele praznicului Întâmpinării au adus încetarea molimei, iar împăratul a poruncit cinstirea ei cu toată strălucirea cuvenită unui praznic mare. La ortodocși, accentul praznicului cade pe persoana dumnezeiescului Prunc întâmpinat de Simeon, de aceea se numește "Întâmpinarea Domnului" și este trecut între sărbătorile Mântuitorului.
Tropar, glasul 1: Bucură-te, ceea ce ești plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veselește-te și tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în brațe pe Slobozitorul sufletelor noastre, Cel ce ne dăruiește nouă și Învierea.