Sfântul Ierarh Leon
Sfântul Ierarh Leon al Cataniei s-a născut în Ravenna, în nordul Italiei, dintr-o familie credincioasă și înstărită. A primit o educație aleasă, atât în știința lumească, cât și în cea a Scripturii și a vieții duhovnicești. Din tinerețe s-a dedicat lui Dumnezeu, intrând în viața monahală. Datorită vieții sale curate, a iubirii de săraci și a puterii rugăciunii, a ajuns cunoscut în toată Sicilia și a fost ales episcop al Cataniei, în locul episcopului Savin care trecuse la cele veșnice.
Ca episcop, a ridicat o biserică în cinstea Sfintei Mucenițe Lucia, ocrotitoarea Cataniei, și una în cinstea Sfinților Patruzeci de Mucenici din Sevastia. Era numit cu dreptate "părintele săracilor", împărțindu-le cu dărnicie tot ce primea. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni și al tămăduirii.
Pe vremea episcopiei lui, un vrăjitor pe nume Iliodor smintea mulți creștini cu meșteșugurile lui. Sfântul Leon l-a chemat la predică, dar Iliodor, prin vrăjitorie, i-a înțepenit gura încât nu mai putea vorbi. Sfântul, luând epitrahilul, l-a înfășurat în jurul gâtului vrăjitorului și l-a dus în piața cetății. Iliodor, rușinat, a dat foc la veșmintele sfântului. Atunci Leon a apucat vrăjitorul de mână, a intrat amândoi în foc și a stat acolo vreme îndelungată. Focul nu a ars nimic din hainele episcopului, dar l-a mistuit pe vrăjitorul Iliodor. Văzând această minune, o mare mulțime de păgâni a crezut în Hristos. Sfântul Leon s-a mutat la Dumnezeu în pace, în 787, și a fost îngropat în biserica Sfintei Lucia din Catania.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Leon, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Cuvios Visarion
Sfântul Cuvios Visarion s-a născut în Egipt, în veacul al V-lea. Din fragedă tinerețe a iubit pe Hristos, strălucind în inima lui lumina darului lui Dumnezeu, și s-a păzit curat de toată întinăciunea păcatului, nepătând haina duhovnicească primită la Sfântul Botez. Pelerinând la Ierusalim, a văzut pe mulți sfinți părinți care viețuiau în pustia Iordanului și a câștigat mult folos sufletesc din convorbirea cu ei. Întors în Egipt, și-a luat ca povățuitor duhovnicesc pe Sfântul Isidor Pelusiotul, ucenic al căruia a stat multă vreme.
Și-a petrecut viața în rânduiala păsărilor cerului: nu a câștigat nimic din cele pământești, nu a avut chilie a sa și nici adăpostire deosebită, umblând din loc în loc, fără de odihnă, cu trupul topit de post și priveghere. A primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni: a prefăcut apa cea amară în apă dulce, a potolit furtuna pe mare prin rugăciune, a înmulțit pâinile pentru un flămând, a vindecat un orb. Se asemăna întru toate lui Moise, care prefăcuse în pustie apele amare în dulci cu lemnul arătat de Dumnezeu. A trecut la Dumnezeu după o lungă viață de nevoință, în veacul al V-lea, și este pomenit alături de marii sihăștri ai Egiptului.
Tropar, glasul 8: În răbdarea ta, ți-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind și pe aceia îndestulându-i. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Visarioane milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.