Sfânta Muceniță Agata
Sfânta Muceniță Agata s-a născut în cetatea Panormos din insula Sicilia, în jurul anului 235, din părinți de neam ales și bogați. Era frumoasă la chip și strălucitoare, dar mai scumpă decât toate îi era dragostea față de Hristos, pe Care și-L alesese drept Mire al sufletului ei. Pe vremea prigoanei lui Deciu (249-251), Cvintian, dregătorul Siciliei, auzind că Agata este creștină și cunoscând frumusețea ei, a poruncit să fie adusă la judecata lui în cetatea Catania, cu gândul să o ia de soție. Ea a refuzat.
Cvintian a încredințat-o timp de treizeci de zile unei femei desfrânate, Afrodisia, cu câteva fete ale ei, sperând că acestea o vor convinge să renunțe la credință și să îl accepte. Dar Agata a rămas neclintită, spunând: "Cugetul meu este întemeiat pe piatra cea tare, Hristos." Adusă din nou la judecată, a mărturisit cu hotărâre că este creștină. A fost supusă la chinuri cumplite: bătută, arsă, iar în cele din urmă i s-au tăiat amândoi sânii cu un clește de fier. Judecătorului care o mustra că îi strică frumusețea, ea i-a răspuns: "Nu te sfiești, călăule, a tăia pieptul de femeie, pe care și tu l-ai supt la mama ta?"
Aruncată în temniță, la miezul nopții i s-a arătat Sfântul Apostol Petru în chip de bătrân luminat, purtând doctorii în mâini, și a tămăduit-o în chip minunat de toate rănile. A doua zi, dregătorul a poruncit să fie târâtă pe cioburi ascuțite și arsă cu cărbuni aprinși. Înainte de a-și da sufletul, Sfânta Agata a înălțat rugăciunea: "Mulțumescu-Ți, Doamne, că m-ai învrednicit a pătimi pentru numele Tău cel sfânt. Binevoiește ca să trec spre mila Ta cea bogată și mare." Și și-a dat duhul lui Dumnezeu în Catania, în 251. Este cinstită ca ocrotitoare a bolnavilor de cancer la sân, și ca protectoare a cetăților împotriva erupțiilor vulcanice.
Tropar, glasul 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sfânta Muceniță Teodula
Sfânta Muceniță Teodula a trăit pe vremea prigoanelor împărăților Dioclețian și Maximian, în cetatea Anazarv din Cilicia, Asia Mică. Un dregător imperial, Pelaghie, fusese trimis acolo pentru a urmări creștinii și a-i sili să jertfească idolilor. Sfânta Teodula a mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos cu bărbăție și a fost supusă la chinuri grele. Când judecătorul stăruia să jertfească zeilor, ea l-a întrebat: "Unde sunt zeii tăi?" Dusă în templul lui Hadrian ca să vadă chipul idolului, Sfânta Teodula s-a rugat lui Dumnezeu și, suflând asupra idolului, acesta a căzut în bucăți. Minunea aceasta a înduplecat pe unii dintre cei de față, printre care și pe Comentarisie și Voitos, slujitorii judecătorului, care au primit credința și au primit și ei moarte mucenicească. Sfânta Teodula a primit și ea în cele din urmă cununa muceniciei, în 304, împreună cu ceilalți creștini.