Sfântul Ierarh Vucol
Sfântul Ierarh Vucol a trăit în prima jumătate a veacului al II-lea, pe vremea Sfinților Apostoli. Din fragedă tinerețe s-a curățit de patimi și de întinăciunile lumii, făcându-se vas curat al Sfântului Duh. Când Sfântul Ioan Evanghelistul a întemeiat Biserica din Smirna, l-a aflat pe Vucol iscusit și vrednic și l-a hirotonit episcop și păstor ales al acestui mare oraș din Asia Mică. Acolo, luminat de harul Duhului Sfânt și ca o candelă aprinsă în întunericul păgânătății, i-a luminat pe cei ce ședeau în rătăcirea idolească cu lumina cerească și, botezându-i, i-a făcut fii ai luminii, izbăvindu-i de lucrarea duhurilor rele.
Era împodobit cu toate virtuțile, dar mai ales cu blândețea și cu smerenia, care îi câștigaseră dragostea turmei sale. Simțindu-și aproape trecerea din lumea aceasta, a rânduit ca episcop în locul lui, spre a-i îngriji oile cuvântătoare, pe fericitul Policarp, cel care mai târziu va primi cununa muceniciei. Trupul lui, îngropat în Smirna, a primit de la Dumnezeu o binecuvântare deosebită: pe mormântul său a crescut un răsad care dădea tămăduire celor bolnavi. S-a mutat la Domnul în ziua de 6 februarie, în jurul anului 100.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Vucol, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Fotie
Sfântul Ierarh Fotie cel Mare s-a născut în jurul anului 810-820, în Constantinopol, din părinți binecredincioși, Serghie și Irina. Tatăl său, Serghie, era fratele împărătesei Teodora și al patriarhului Tarasie, și a suferit surghiun și moarte în pribegie pentru că nu a vrut să renunțe la cinstirea sfintelor icoane. Fotie a crescut în atmosfera acestei credințe mărturisite cu prețul vieții și a primit o aleasă formare, devenind profesor de filozofie la Universitatea din Magnavra și ocupând funcții de seamă în administrația imperiului.
A fost ales patriarh al Constantinopolului în 858, în locul lui Ignatie, care se retrăsese din scaun. Alegerea lui a declanșat o controversă cu Roma, al cărei papă, Nicolae I, l-a declarat depus pe Fotie și l-a susținut pe Ignatie. Fotie a convocat un sinod la Constantinopol care i-a confirmat alegerea canonică. Controversa a durat ani îndelungați, cu exiluri și reveniri, dar Fotie a rămas neclintit în apărarea autonomiei Bisericii Răsăritene față de pretențiile papale. A redactat o critică teologică a adăugării Filioque la Crez de către latini, devenind primul mare apărător al Ortodoxiei împotriva inovațiilor romane. A trimis misionari la bulgari și la popoarele slave, contribuind decisiv la încreștinarea lor în credința ortodoxă.
A lăsat Bisericii o bogată operă teologică și filologică. A trecut la Domnul în 897, fiind cinstit de Biserică ca sfânt și întocmai cu apostolii.
Tropar: Ca cel ce ești cu apostolii în ceruri împreună locuitor și ortodocșilor mare apărător, lumii drept învățător, iar eresurilor latinești dârz împotrivitor, Sfinte Fotie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L cu dinadinsul să mântuiască sufletele noastre.
Sfinții Cuvioși Varsanufie cel Mare și Ioan din Gaza
Sfinții Cuvioși Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul au trăit în veacul al VI-lea, în timpul împăratului Iustinian I (527-565), în Mănăstirea Avvei Serid din Palestina, în apropierea cetății Gaza.
Sfântul Varsanufie, numit "Marele Bătrân", a venit la mănăstire din dragoste pentru viața aspră și s-a zidit o chilie singuratică în apropiere, unde a trăit în deplină izolare față de lume. Singura persoană care îi deschidea ușa era egumenul Serid. Deși trăia în tăcere și singurătate, nu s-a înstrăinat de iubirea de aproapele: prin scrisorile dictate cuviosului Serid, a îndrumat sufletele monahilor din obște și ale mirenilor care îl întrebau, răspunzând la nesfârșite întrebări despre viața duhovnicească, despre rugăciune, patimi, gânduri și pocăință.
Ioan, ucenicul lui, a locuit timp de optsprezece ani într-o chilie alăturată celei a stareților, l-a imitat în viața ascetică, în tăcere și în iubire față de aproapele. Datorită darului înainte-vederii pe care îl primise de la Dumnezeu, era numit Profetul. Cei doi se susțineau reciproc și deseori îi trimiteau pe cei ce îi întrebau unul la celălalt: "Du-te și întreabă-l pe celălalt bătrân." Ioan a murit înaintea lui Varsanufie. Sfântul Varsanufie a trăit mai mult, dar după moartea ucenicului a îmbrățișat tăcerea deplină, refuzând să mai dea răspunsuri.
Au lăsat Bisericii aproape 850 de scrisori, adunate în volumul al XI-lea al Filocaliei românești, tradus de Părintele Dumitru Stăniloae — una dintre cele mai prețioase cărți de îndumare duhovnicească din toată literatura ascetică a Răsăritului.
Tropar, glasul 1: Harpele tainelor Duhului, preasfinte, răsunând preadulci cuvinte de înțelepciune, ce i-au făcut pe oameni să lepede jugul păcatelor, Sfinților Varsanufie și Ioan, izbăviți-ne pe noi care strigăm: Slavă Celui ce v-a preamărit pe voi!