SFÂNTA MUCENIȚĂ TATIANA, DIACONIȚA
Sfânta Muceniță Tatiana s-a născut în Roma veche, din părinți binecredincioși. Tatăl ei ocupase de trei ori dregătoria de consul și se bucura de multă cinste în senatul roman, neștiindu-se că este creștin. El și-a crescut fiica cu bună-cuviință și frică de Dumnezeu, împărtășindu-i tainele credinței cu toată grija. Ajungând la vârstă, Tatiana nu a voit să se mărite, alegând fecioria și slujirea lui Hristos. Din pricina curăției și a înțelepciunii ei, a fost rânduită diaconiță a Bisericii din Roma. În această slujire, se ocupa de catehizarea femeilor și de ajutorarea preotului la Botezul lor, cerceta pe bolnavi și se îngrijea de cei săraci.
Pe vremea împăratului Alexandru Sever (222-235), cârmuirea cetății fusese lăsată în mâinile unor dregători înverșunați împotriva creștinilor, care îi sileau pe aceștia să aducă jertfe idolilor sub amenințarea morții. Sfânta Tatiana a fost prinsă și adusă la templul lui Apolon să jertfească. S-a rugat lui Hristos și idolul s-a prăbușit, sfărâmând o parte din templu, în vreme ce duhul care sălășluia în el a fugit cu strigăte auzite de toți cei de față. Au urmat chinuri din cele mai cumplite: a fost bătută, i s-au zgâriat trupul cu unghii de fier, i s-au scos ochii, a fost aruncată în foc care nu a ars-o și dată la un leu care s-a culcat la picioarele ei fără a o atinge. La fiecare chin, îngerii lui Dumnezeu loveau pe chinuitori, mulți dintre ei murind sau mărturisind credința în Hristos chiar în acel loc.
Nedumerit de neputința sa, judecătorul a poruncit să i se tundă părul, crezând că puterea ei stă ascunsă în el. A închis-o apoi în templul lui Zeus, socotind că acum va putea fi biruită. Dar după două zile, intrând în templu, l-au găsit sfărâmat și pe sfântă nevătămată, rugându-se. Toate acestea neputând să o încovoaie, Tatiana a primit moartea prin sabie, iar tatăl ei, dovedit creștin, a pătimit și el alături de ea, amândoi dobândind cununa muceniciei. Capul Sfintei Mucenițe Tatiana se află astăzi în Catedrala mitropolitană din Craiova, unde este cinstit cu evlavie de credincioși.
Tropar, glasul 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Mucenițe Eutasia, care s-a săvârșit prin sabie în jurul anului 305.