Cinstirea lanțului Sfântului Apostol Petru
În această zi pomenim cinstitul lanț al Sfântului Apostol Petru, cu care a fost legat în temniță din porunca lui Irod Agripa, în jurul anului 42, după cum istorisește Sfântul Luca în cartea Faptelor Apostolilor. Petru dormea în noaptea dinaintea judecății, legat cu două lanțuri de fier între doi ostași, când îngerul Domnului a venit, l-a lovit ușor în coastă, l-a deșteptat și lanțurile au căzut de pe el singure. Izbăvit în chip minunat, Apostolul a ieșit nevăzut din temniță.
Lanțurile acelea au primit putere tămăduitoare de la trupul Apostolului, asemenea maramelor și basmalelor Sfântului Pavel, care tămăduiau bolile și goneau duhurile rele. Credincioșii din Ierusalim le-au luat cu evlavie și le-au păstrat cu grijă, trecându-le din neam în neam ca pe o moștenire sfântă. Cu vremea au ajuns în mâinile patriarhului Iuvenalie al Ierusalimului. Pe când împărăteasa Evdochia, soția lui Teodosie cel Tânăr, se afla la Ierusalim, în jurul anului 437-439, patriarhul i-a dăruit, în semn de prețuire pentru credința și evlavia ei, mai multe odoare sfinte, între care și aceste lanțuri. Evdochia a dus un lanț la Constantinopol, unde l-a așezat în biserica dedicată Sfântului Apostol Petru, iar celălalt l-a trimis fiicei sale, Eudoxia, în Roma. Aceasta a zidit pe Muntele Esquilin o biserică în cinstea Sfântului Petru și a pus lanțul înăuntru. La Roma se mai afla și lanțul cu care fusese legat Apostolul în timpul prigoanei lui Nero; cele două lanțuri s-au unit și au fost păstrate împreună. Praznicul cinstirii acestor lanțuri a fost așezat în ziua a șaisprezecea a lunii ianuarie.
Tropar, glasul 4: Roma nepărăsind, la noi ai venit prin cinstitele lanțuri ce ai purtat, întâistătătorule pe scaunul Apostolilor. Pe care cu credință cinstindu-le, te rugăm: cu ale tale rugăciuni către Dumnezeu, dăruiește nouă mare milă.
Sfântul Mucenic Danact citețul
Sfântul Mucenic Danact era citeț al unei biserici din Avlovna, în Iliric, ținut ce corespunde Albaniei de astăzi. Năvălind odată păgânii în biserică, el a luat vasele sfinte și veșmintele bisericii pentru a le feri de mâini necurate și a fugit cu ele. Prins de păgâni într-un sat din împrejurimi, a fost silit să aducă jertfă idolului Dionis. Nesupunându-se, a primit moartea prin sabie.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Danact, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.