Sfinții Ierarhi Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei
Sfântul Ierarh Atanasie s-a născut la Alexandria în jurul anului 296-298, din părinți creștini. De copil se juca pe malul mării cu alți copii de vârsta lui, iar de cum ceilalți copii au observat că imita cele văzute în biserică și săvârșea botezul prietenilor săi după rânduiala sfântă, episcopul Alexandru l-a luat în casa sa și l-a instruit în ale credinței. A ajuns secretarul lui Alexandru și în această calitate a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea în 325, unde cu glas tânăr dar cu minte desăvârșită a apărat dogma că Fiul este de o ființă cu Tatăl, împotriva ereziei lui Arie. În 328, după moartea lui Alexandru, a ajuns arhiepiscop al Alexandriei.
Lupta lui Atanasie împotriva arianismului a durat toată viața. Arienii, sprijiniți pe rând de mai mulți împărați, l-au adus în fața mai multor sinoade, l-au calomniat cu acuzații false și l-au exilat de cinci ori, în total șaptesprezece ani. El a rămas neclintit. Expresia "Atanasie împotriva lumii" a intrat în istoria Bisericii drept simbol al apărării dreptei credințe în singurătate. Reîntors pe scaunul său după fiecare exil, a continuat să scrie, să propovăduiască și să organizeze. A scris viața Sfântului Antonie cel Mare, care a devenit un îndreptar al monahismului, a combătut erezia ariană prin tratate de mare temeinicie dogmatică și a trăit ca un păstor adevărat al turmei sale. A trecut la Domnul în 373, după patruzeci și cinci de ani de arhipăstorire, lăsând Bisericii moștenirea unei credințe apărate cu prețul a toată viața lui.
Sfântul Ierarh Chiril s-a născut în jurul anului 378, în Egipt, nepot al arhiepiscopului Teofil al Alexandriei, în preajma căruia a primit o aleasă formare teologică. A urmat didascaleul catehetic alexandrin, adâncindu-se mai ales în scrierile Sfântului Atanasie. A ajuns arhiepiscop al Alexandriei în 412. Caracterul puternic și gândirea teologică pătrunzătoare l-au așezat în fruntea luptei împotriva ereziei lui Nestorie, patriarhul Constantinopolului, care nega că Sfânta Fecioară Maria este Născătoare de Dumnezeu, susținând că ea L-a născut numai ca om, nu ca Dumnezeu. Sfântul Chiril a arătat că Hristos este o singură Persoană, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, iar Fecioara Maria, născând această Persoană, este cu adevărat Theotokos, adică Născătoare de Dumnezeu.
A purtat o corespondență teologică aspră cu Nestorie și a obținut convocarea celui de-al treilea Sinod Ecumenic la Efes, în 431. A prezidat sinodul, care l-a condamnat pe Nestorie ca eretic și i-a confirmat lui Chiril învățătura, spre bucuria poporului credincios al Efesului, care a ieșit în stradă cu torțe cântând. Împăratul l-a întemnicat pentru scurtă vreme pe Chiril din pricina turburărilor, dar mai pe urmă a confirmat hotărârile sinodului. Sfântul Chiril a murit în 9 iunie 444, lăsând Bisericii o bogată moștenire de scrieri dogmatice, biblice și omilitice. A primit din partea Bisericii titlul de "Pecete a tuturor Părinților."
Tropar, glasul 3: Pe ierarhii Domnului, pe tâlcuitorii dogmelor; pe păstorii alexandrinilor propovăduitori ai adevărului, perechea cea iubită de Dumnezeu; pe străluciții luminători, risipitori ai întunericului celor nelegiuiți: pe Sfântul Atanasie cel Mare, secerătorul ereticilor, împreună cu Sfântul Ierarh Chiril, cel ce a cinstit precum se cuvine pe Născătoarea de Dumnezeu, veniți toți iubitorii de prăznuire și adunându-ne cu veselie și cu cântări să-i cinstim; că ei se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toți.