Sfântul Apostol Timotei
Sfântul Apostol Timotei era din cetatea Listra, din Licaonia, în Asia Mică, născut din tată grec și mamă evreică, Eunice, femeie binecredincioasă ca și mama ei Loida. Crescut în cunoașterea Sfintelor Scripturi, tânărul Timotei l-a cunoscut pe Sfântul Apostol Pavel la prima sa venire în Listra, când Apostolul a tămăduit un șchiop din naștere, minune care i-a mișcat adânc inima. S-a alăturat lui Pavel și a devenit ucenicul lui cel mai iubit și tovarășul său de apostolat. Sfântul Pavel vorbește despre el în epistolele sale ca despre un fiu duhovnicesc adevărat și îi adresează două epistole cuprinse în Noul Testament.
L-a însoțit pe Pavel propovăduind împreună cu el în Efes, Corint, Macedonia, Atena, Roma, Ierusalim, Spania și în alte multe locuri, ajungând și în temniță alături de el. Era ascuțit la minte, iscusit în tâlcuirea Scripturii și păstor vrednic în cârmuirea Bisericii. A mai primit îndrumare duhovnicească și de la Sfântul Apostol Ioan. Când Domițian l-a trimis pe Ioan în exil în insula Patmos, Timotei a păstorit în locul lui Biserica din Efes ca episcop.
Moartea mucenicească i-a venit la un praznic păgân din Efes, numit Cataghion, la care mulțimile alergau prin uliți cu chipuri și idoli, strigând și lovind pe cei întâlniți. Văzând aceasta, Sfântul Timotei a intrat cu îndrăzneală în mijlocul mulțimii, propovăduind pe Hristos. A fost prins, bătut cu pietre și cu toiege și și-a dat sufletul în 97, în zilele împăratului Nerva-Traian. Sfintele lui moaște au fost aduse la Constantinopol din porunca împăratului Constanțiu și așezate în biserica Sfinților Apostoli, alături de Apostolul Luca și de Andrei cel întâi chemat.
Tropar, glasul 4: Bunătate învățându-te și întru toate cumpătat fiind, îmbrăcându-te cu buna conștiință, precum i se cuvine unui sfânt, ai scos din vasul alegerii lucrurile tainice; și credința păzind, aceeași cale ai săvârșit, apostole Timotei: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Cuvios Mucenic Anastasie Persul
Sfântul Anastasie Persul s-a născut în Persia, în ținutul Razeh, în cetatea Nun, purtând mai înainte numele de Magunadat. Tatăl său, Vava, era vrăjitor vestit, de la care tânărul a deprins din fragedă vârstă meșteșugul vrăjitoriei. A ajuns ostaș în armata lui Cosroe, împăratul perșilor, și a slujit în cetatea împărătească. Când Cosroe a cucerit Ierusalimul și a luat de acolo Sfânta Cruce, Magunadat a auzit despre minunile săvârșite prin puterea ei și inima i s-a aprins de curiozitate față de credința creștină. Cercetând și întrebând, a cunoscut taina lui Hristos, a primit Sfântul Botez și a luat numele de Anastasie, adică "Înviere."
S-a călugărit în 621 la o mănăstire din Palestina, unde a petrecut șapte ani în nevoință, rugăciune și studiul Scripturii. Ardea de dorul muceniciei, pe care l-a văzut vestit și printr-o vedenie în noaptea Sfintelor Paști. Primind binecuvântarea stareților, a pornit să cerceteze cetățile Palestinei aflate sub stăpânire persană. Vorbind cu îndrăzneală despre credința în Hristos soldaților perși și stricând farmecele unora, a fost prins de Marzaban, conducătorul persan al cetății Cezareei, care l-a suspectat mai întâi de spionaj, iar aflând că este creștin, a poruncit să fie supus la chinuri. Anastasie a răbdat totul cu seninătate, refuzând să se întoarcă la vechile credințe.
A fost dus în Persia împreună cu alți doi creștini, închinat înaintea lui Cosroe, care a poruncit să fie ucis. Mai întâi i-au sfărâmat fluierele picioarelor, după care a fost sugrumat lângă un pârâu, la 22 ianuarie 628. Capul i-a fost tăiat și dus la Ierusalim, unde a continuat să facă minuni, devenind cunoscut ca un mare apărător împotriva vrăjilor și a lucrării diavolești.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Anastasie, întru nevoința sa cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.