Sfântul Ierarh Grigorie Teologul
Sfântul Ierarh Grigorie Teologul s-a născut în jurul anului 328-329, în Arianz, o mică localitate din apropierea cetății Nazianz din Capadocia, din părinți binecredincioși: tatăl său, Grigorie cel Bătrân, ajuns mai târziu episcop al Nazianzului, iar mama sa Nona, femeie de mare evlavie. A studiat la școlile cele mai de seamă ale vremii: Cezareea Capadociei, Cezareea Palestinei, Alexandria și Atena, unde a legat cu Sfântul Vasile cel Mare o prietenie adâncă și nestrămutată, care a durat toată viața. La Atena a ajuns vestit orator și filosof, rugat de toți să rămână ca profesor.
Reîntors în Capadocia, a îmbrățișat mai întâi viața monahală, la care râvnise dintotdeauna. La stăruința tatălui său, a primit cu durere hirotonia întru preot, simțindu-se nevrednic de o slujire atât de înaltă. Mai târziu a ajuns episcop de Sazima, un mic scaun din Capadocia, rânduit de prietenul său Vasile cel Mare, care avea nevoie de un episcop de nădejde în lupta contra arienilor. A ajutat episcopia tatălui său la Nazianz, iar după moartea lui Vasile s-a retras.
În 379, a fost chemat la Constantinopol de mica obște ortodoxă din capitală, zdrobită de zeci de ani de dominație ariană. A primit această chemare ca pe o datorie față de dreapta credință. A adunat credincioșii într-o mică biserică din casa uneia dintre rudele sale, pe care a numit-o Anastasia, adică "Învierea", căci venise să învieze Ortodoxia din moarte. De acolo a ținut cele Cinci Cuvântări Teologice, capodopere ale teologiei trinitare, prin care a apărat dumnezeirea Fiului și a Duhului Sfânt împotriva arienilor și macedonienilor. Aceste cuvântări, de o profunzime și frumusețe literară fără egal, i-au adus titlul de "Teologul", pe care l-au mai primit în istoria Bisericii numai Sfântul Ioan Apostolul și Sfântul Simeon Noul Teolog.
A prezidat Sinodul al II-lea Ecumenic din Constantinopol, în 381, care a condamnat ereziile și a statornicit în Crez dumnezeirea Duhului Sfânt. Bolnav, obosit de intrigi și de atacurile adversarilor, a cerut dezlegare de la împăratul Teodosie cel Mare și s-a retras la moșia sa din Arianz, unde a trăit ultimii ani în rugăciune, scris și poezie. A trecut la Domnul în 390. A lăsat Bisericii cinci Cuvântări Teologice, 44 de cuvântări despre diverse teme teologice, 245 de scrisori și o vastă operă poetică.
Tropar, glasul 1: Fluierul cel păstoresc al teologiei tale a biruit trâmbițele ritorilor; că ție, celui ce ai încercat adâncurile Duhului, ți s-au adăugat și Frumusețile Cuvântului. Ci, roagă pe Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Bretanion, episcopul Tomisului
Sfântul Ierarh Bretanion este primul episcop de pe teritoriul țării noastre despre care avem informații istorice precise. Era originar din Capadocia și, după toate probabilitățile, ucenic al Sfântului Vasile cel Mare, cu care a purtat corespondență. A fost rânduit episcop al cetății Tomis, Constanța de astăzi, în jurul anului 360, păstorind Biserica din provincia Sciția Mică, ce se întindea între Dunăre și Marea Neagră, până în preajma anului 381.
Istoricul bisericesc Sozomen povestește evenimentul cel mai cunoscut din viața lui: în 369, împăratul arian Valens, întorcându-se dintr-o expediție militară împotriva goților, a intrat în catedrala Tomisului și a cerut episcopului Bretanion să intre în comuniune cu arienii și să slujească împreună cu ei. Episcopul a refuzat categoric, invocând hotărârile Sinodului I Ecumenic de la Niceea din 325, care condamnase arianismul. Ca pedeapsă, împăratul l-a trimis în exil. Teodoret al Cirului, un alt istoric, scrie că Bretanion "strălucea prin tot felul de virtuți" și că "păstorea ca arhiereu peste cetățile întregii Sciții." Exilul nu a durat mult, căci împăratul, temându-se de tulburarea populației locale, l-a readus pe Bretanion la scaunul său.
A dus o viață ascetică, plină de roade duhovnicești, apărând dreapta credință cu curaj în fața puternicilor lumii. Sinaxarele bizantine nu îl pomenesc, dar Martirologiul roman l-a înscris la data de 25 ianuarie. De la această sursă, Biserica Ortodoxă Română a preluat ziua de prăznuire, înscriindu-l în sinaxarele locale.
Tropar, glasul 1: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării, te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Bretanion, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.