Aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul
Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul a fost al doilea episcop al Antiohiei, după Evod, ucenic al Sfântului Ioan Evanghelistul, împreună cu Policarp al Smirnei. Viața lui, călătoria în lanțuri de la Antiohia la Roma și mucenicia sa prin sfâșierea de lei în circul roman sunt prăznuite la 20 decembrie. Astăzi, 29 ianuarie, Biserica face pomenirea aducerii cinstitelor sale moaște.
Îndată după ce fiarele i-au sfâșiat trupul în arena romană, câțiva creștini din Roma, împreună cu cei care îl însoțiseră pe sfânt din Antiohia, au adunat cu grijă osemintele rămase și le-au așezat cu cinste la un loc însemnat din afara cetății. Cei șapte scrisori pe care le trimisese Bisericilor de-a lungul drumului spre moarte, îmbărbătând pe creștini și cerându-le să nu intervină pentru eliberarea lui, mărturiseau că nu și-ar fi dorit altă cale: "Eu sunt grâul lui Dumnezeu și sunt sfărâmat de dinții animalelor sălbatice, ca să fiu aflat pâine curată a lui Dumnezeu." Pe vremea aceluiași împărat Traian, credincioșii au adus moaștele sfântului de la Roma la Antiohia, cetatea lui de scaun, spre apărarea ei, spre tămăduirea bolnavilor și spre bucuria turmei pe care o păstorise. Le-au îngropat în cimitirul de lângă poarta Dafne, la marginea orașului. Pomenirea acestei aduceri, la 29 ianuarie 108, a fost rânduită ca sărbătoare de sine stătătoare. Un al doilea transfer al moaștelor a avut loc în 438, când au fost mutate în interiorul Antiohiei. Ulterior, ca urmare a cuceririi Antiohiei de către perși, moaștele au ajuns la Roma.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Mucenic Filotei și cei șase mucenici împreună cu el din Samosata
Sfinții șapte mucenici din Samosata Siriei, Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob și Parigorie, au trăit pe vremea împăratului Alexandru Sever, în jurul anului 237. Erau ostași ai lui Hristos care au înfruntat cu curaj rătăcirea idolească a timpului lor. Aduși înaintea dregătorilor, au mărturisit credința în Hristos și au refuzat să aducă jertfă idolilor. Prigonitorii i-au chinuit cu multă cruzime: li s-au zdrobit brațele și coapsele cu toiege groase, li s-au sfâșiat trupurile, li s-au pus lanțuri grele de grumaji și au fost aruncați în temniță. Acolo au suferit vreme îndelungată, fără hrană și apă, și au primit în cele din urmă cununa muceniciei, băndu-li-se cuie în cap.