SFÂNTUL PROOROC MALEAHI
Sfântul Prooroc Maleahi s-a născut în satul Sofes din ținutul lui Zabulon, în Palestina, din seminția lui Levi, seminția preoților. A trăit cu aproape patru sute de ani înainte de întruparea Domnului și a proorocit în vremea lui Ezdra, după întoarcerea evreilor din robia babiloniană și după zidirea din nou a Templului. A dus o viață curată și neprihănită încă din tinerețe, și pentru această viață a primit darul proorociei.
Cartea sa, ultima din șirul cărților profetice ale Vechiului Testament, cuprinde mustrările pe care Dumnezeu le-a adresat prin el poporului lui Israel, care căzuse în decădere față de cinstirea lui Dumnezeu, și proorocii despre venirea lui Mesia. El a vestit că Dumnezeu va trimite un Înaintemergător care să pregătească calea Domnului, Înaintemergătorul care avea să fie Sfântul Ioan Botezătorul: "Iată, Eu trimit pe îngerul Meu și va găti calea înaintea feței Mele" (Maleahi 3, 1). A proorocit de asemenea despre o jertfă curată care va fi adusă în toate popoarele, proorocie pe care Părinții au tâlcuit-o ca arătând jertfa cea fără de sânge a Noului Testament.
Numele Maleahi se tâlcuiește "înger", nume pe care i l-a dat tot poporul, pe de o parte pentru cuviința lui cea îngerească, pe de alta pentru că vorbea față în față cu îngerul Domnului. A murit de tânăr și a fost îngropat la un loc cu părinții săi.
Tropar, glasul 2: Pomenirea proorocului Tău Maleahi prăznuind, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.
SFÂNTUL MUCENIC GORDIE
Sfântul Mucenic Gordie a trăit în Cezareea Capadociei pe vremea împăratului Liciniu (308-324), crescut în dreapta credință creștinească. Ajungând la vârsta bărbăției, a fost luat la oaste și ridicat la rangul de sutaș, căci întrecea pe mulți cu tăria trupului și cu bărbăția sufletului. Când Liciniu a pornit prigoana cea aspră împotriva creștinilor, Gordie s-a scârbit de slujba ostășească, a aruncat brâul ostășesc și a lăsat toate înlesnirile vieții din lume, retrăgându-se în pustiu, unde a petrecut în rugăciune și cugetare la cele cerești. Întărindu-se cu duhul în singurătate, a simțit în inimă dorința de a mărturisi pe față pe Hristos și de a muri pentru El.
A coborât din pustiu în cetate tocmai în ziua când se ținea o sărbătoare păgânească. S-a înfățișat înaintea prefectului strigând cu glas tare că este creștin. Prefectul a încercat zadarnic să-l înduplece, când cu lingușeli, când cu amenințări. Gordie a rămas neclintit, grăindu-i: "Aceasta este nebunie, ca să-și cumpere cineva viața trecătoare cu viața veșnică și să piară cu sufletul." Osândit la moarte, a mers cu bucurie la locul de tăiere, vorbindu-le pe drum călăilor despre învățăturile lui Hristos. Cu numele Mântuitorului pe buze și-a dat trupul sabiei, iar sufletul său drept în mâinile lui Dumnezeu, în jurul anului 320.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Gordie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.