BOTEZUL DOMNULUI (BOBOTEAZA - DUMNEZEIASCA ARĂTARE)
În această lună, în ziua a șasea, se prăznuiește sfânta și dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, praznic numit și Epifanie sau Boboteaza.
Însuși Dumnezeu Cuvântul, îmbrăcând firea omenească și plinind toate ale Legii, a venit la marele Prooroc Ioan ca să Se boteze. Iar Ioan îl oprea, zicând: "Eu am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?" Auzind însă pe Domnul zicând "lasă acum", a cunoscut că botezul este plinirea a toată dreptatea și L-a lăsat. Botezându-Se Hristos, toată firea apelor a sfințit; și cufundând în apele Iordanului toate păcatele oamenilor, îndată a ieșit din apă, înnoind și zidind din nou pe omul cel învechit în păcate și dăruindu-i împărăția cerurilor.
La ieșirea lui Hristos din Iordan, cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât în chip de porumbel peste El, iar glas din ceruri a grăit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit" (Matei 3, 16-17). Astfel, la Botezul Domnului, Sfânta Treime S-a arătat lumii în chip văzut: Tatăl prin glas, Fiul prin trup și Duhul Sfânt prin chipul porumbelului. De aceea praznicul se mai numește Teofanie, adică Arătarea lui Dumnezeu, sau Epifanie.
Hristos nu a primit botezul pentru că ar fi avut nevoie de curățire de păcate, El Cel fără de păcat, ci pentru a sfințit firea apelor, pentru a ne lăsa nouă pildă a Botezului și pentru a arăta lumii, în chip văzut, taina lui Dumnezeu Cel în Treime. Botezul creștin, pe care El însuși l-a rânduit, nu este un semn de pocăință ca botezul lui Ioan, ci naștere din nou, iertare a tuturor păcatelor și intrare în împărăția lui Dumnezeu.
Praznicul acesta marchează totodată sfârșitul sărbătoririi Nașterii Domnului, care cuprinde cele doisprezece zile de la 25 decembrie până la 6 ianuarie. În ajunul praznicului și în ziua sa, în toate bisericile ortodoxe se săvârșește slujba sfințirii celei mari a apei, numită Aghiasma Mare, cu care se sfințesc casele credincioșilor.
Tropar, glasul 1: În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ție, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; și Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, și lumea ai luminat, slavă Ție!