Sfânta Muceniță Achilina
Sfânta Muceniță Achilina a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305), în cetatea Biblos din Fenicia (astăzi Jbail, pe coasta libaneză a Mediteranei). Era fiica unui om de vază pe nume Evtolmie. A primit Sfântul Botez de la episcopul cetății, Evtalie. La vârsta de zece ani, inima ei era atât de aprinsă de dragostea lui Hristos, încât a început să propovăduiască credința fetelor de vârsta ei crescute împreună cu ea, îndemnându-le să se ferească de idoli și să creadă în Hristos.
Un coleg de joacă al ei pe nume Nicodim a pârât-o dregătorului cetății, Volusian. Adusă înaintea lui la vârsta de doisprezece sau cincisprezece ani, a mărturisit cu curaj numele lui Hristos și a refuzat cu hotărâre să jertfească idolilor. Volusian a poruncit să fie bătută cu lovituri de lemn, după care i-au băgat piroane de fier încinse în foc prin urechile ei, atât de adânc, încât i-au ieșit la frunte. A leșinat și a fost aruncată afară ca moartă.
Noaptea, Hristos Însuși i S-a arătat în vedenie și i-a zis: "Scoală-te și fii sănătoasă, și mergi să te judeci cu prigonitorii tăi." Sfânta Achilina s-a ridicat vindecată și s-a dus ea însăși la palat a doua zi dimineață. Volusian, văzând-o vie, s-a tulburat și a poruncit tăierea capului ei. A primit cununa muceniciei pe 13 iunie 293 sau 303. Moaștele ei au fost aduse mai târziu la Constantinopol, unde s-a ridicat o biserică în cinstea ei.
Tropar, glasul 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Achilina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Trifilie, episcopul Lefkosiei din Cipru
Sfântul Ierarh Trifilie s-a născut la Constantinopol și a studiat dreptul în cetatea Beirut din Fenicia, profesând pentru o vreme avocatura. Era un om foarte inteligent și cu formare aleasă, dar a ales ca povățuitor duhovnicesc un om fără educație, dar cu sfințenie rară: Sfântul Spiridon din Trimitunda (prăznuit la 12 decembrie), cu care a format o prietenie duhovnicească adâncă, ucenicindu-se la el ani buni.
În vremea aceea, împăratul Constantin al II-lea (337-340) a căzut grav bolnav, fără să-l poată ajuta vreun doctor. Rugându-se lui Dumnezeu, i s-a arătat în vis un înger care îl îndrepta spre doi ierarhi, prin mâinile cărora urma să primească tămăduire. Împăratul a chemat toți episcopii la palat. Sfântul Spiridon și ucenicul său Trifilie s-au prezentat și ei. Împăratul i-a recunoscut îndată pe cei arătați în vedenie și, prin rugăciunile lor, și-a primit vindecarea.
Curând după aceea, Trifilie a fost ales episcop al Lefkosiei (Nicosia de astăzi), capitala Ciprului. A participat la Sinodul de la Sardica din 347, unde a apărat cu curaj dreapta credință și a luat apărarea Sfântului Atanasie cel Mare al Alexandriei față de arianism. La un sinod al episcopilor ciprioti, Trifilie a citat dintr-un discurs, înlocuind în cuvântare cuvântul "pat" cu "targă," cum era obiceiul în educația retorică. Sfântul Spiridon, prezent la sinod, l-a mustrat blând în fața tuturor, arătând că cuvântul Sfintei Scripturi trebuie citat exact, fără înfrumusețare oratorică. Trifilie a primit mustrarea cu smerenie.
Odată, trecând împreună cu Sfântul Spiridon pe lângă niște vii și grădini înflorite, Trifilie a fost prins de dorința de a le adăuga averii sale. Spiridon, citindu-i gândurile, l-a mustrat cu blândețe că omul trebuie să-și adune comori în cer. Astfel, prin rugăciunile și povețele povățuitorului său, Trifilie a dobândit milă, curăție de inimă, credință dreaptă și dragoste. A trecut la Dumnezeu pe la anul 370, la vârstă înaintată.