Sfântul Prooroc Amos
Sfântul Prooroc Amos este unul din cei doisprezece profeți numiți "mici" și a trăit în veacul al VIII-lea înaintea lui Hristos. Nu trebuie confundat cu Amos cel de neam împărătesc, tatăl Proorocului Isaia. Era un om simplu, de neam sărac, crescător de boi și culegător de sicomore din satul Tecoa, aflat la câțiva kilometri de Betleem, în regatul lui Iuda. Nu venea din niciun clan de profeți și nu avusese vreo pregătire specială; dar Dumnezeu l-a ales, cum îi alesese pe Moise și pe David din starea de păstori, și l-a trimis cu misiune grea.
A prorocit la începutul misiunii sale cu doi ani înainte de un mare cutremur în Palestina, pe vremea regelui Ozia al Iudeei și a regelui Ieroboam al II-lea al Israelului (786-746 î.Hr.). Trimis din pământul Iudeei în Regatul lui Israel, care se abătuse la închinarea celor doi viței de aur din Dan și din Betel, Amos striga poporului cu glas mare, îndemnându-l și înfricoșându-l cu pedepsele care aveau să vină din mânia lui Dumnezeu dacă nu se va întoarce. Era simplu la vorbă, dar nu și la înțelegere, căci același Duh Sfânt care lucrase în toți proorocii lucra și în el și grăia prin gura lui.
Amasia, marele preot idolesc din Betel, l-a pârât regelui că tulbură poporul, l-a defăimat în fața mulțimilor și l-a bătut adesea. Fiul lui Amasia l-a lovit pe Sfântul Amos cu un toiag în tâmple, rănindu-l de moarte. Proorocul a mai trăit cât a putut să ajungă în cetatea lui natală, Tecoa, unde și-a dat ultima suflare și a fost îngropat cu părinții lui. Toate proorociile lui s-au împlinit întocmai. Cartea Proorocului Amos, plină de frumusețe și putere, se află în Sfânta Scriptură la cărțile profeților mici.
Tropar, glasul 2: A Proorocului Tău Amos pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.
Sfântul Mucenic Isihie
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Mucenic Isihie din Durostorum, cel de-al șaselea din șirul de ostași martiri ai legiunii romane de la Dunăre, strălucitoare coroană a cetății Silistra. Isihie era ostaș creștin în garnizoana cetății Durostorum din provincia Moesia Inferior, pe vremea împărăților Dioclețian și Maximian Galeriu.
Când cezarul Galeriu a poruncit îndepărtarea din armată a tuturor ostașilor creștini, Isihie a fost aruncat în temniță împreună cu ceilalți frați ai săi în credință: Pasicrat și Valentin (martirizați la 24 aprilie), Nicandru și Marcian (martirizați la 8 iunie) și veteranul Iuliu (martirizat la 27 mai).
Chiar în ziua pătimirii lui Iuliu Veteranul, Isihie, care se afla cu el în aceeași temniță, i s-a adresat cu aceste cuvinte de foc: "Te rog, Iuliu, să împlinești cu bucurie făgăduința ta, să primești cununa pe care Domnul a promis-o credincioșilor Săi, și amintește-ți de mine. Curând și eu te voi urma." Iuliu, sărutând pe acest curajos frate al lui în Hristos, l-a îndemnat să-și păstreze nestinsă făclia credinței și l-a asigurat că dorința lui se va împlini în cer. Isihie a primit tăierea capului la 15 iunie 298 în cetatea Durostorum, urmând întocmai pe cel pe care îl îmbolnăvise la martiriu.
Tropar, glasul 3: Mărturisind pe Hristos, Mucenice Isihie, l-ai îndemnat pe Iuliu Veteranul, cel împreună cu tine nevoitor, să primească pătimirea pentru Domnul; apoi și tu, văzând cununa lui, ai urmat aceluiași drum, primind moartea mucenicească în Durostorum. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Fericiții Augustin și Ieronim
Tot astăzi, calendarul Bisericii Ortodoxe Române îi pomenește pe cei doi mari cărturari ai creștinătății latine din veacul al IV-V-lea: Fericitul Augustin și Fericitul Ieronim. Ei sunt singurii "Fericiți" din calendarul BOR, cu acest titlu specific, arătând că statura lor a depășit cu mult măsura omului obișnuit, dar că unele aspecte ale teologiei lor, mai ales Augustin, au produs în Apus urmări nedorite. Importanți sunt amândoi atât pentru teologia ortodoxă, cât și pentru cultura și spiritualitatea lumii creștine.
Fericitul Ieronim (347-420) s-a născut în orășelul Stridon, din Iliria, dintr-o familie credincioasă. Studiind la Roma greaca, latina, arta vorbirii și filosofia, a primit Botezul la vârsta de douăzeci de ani din mâinile papei Liberie. A descoperit viața monahală la Treveri, în Galia. S-a stabilit mai întâi la Antiohia, unde s-a retras apoi în pustia Calsis din Siria, luptând patru ani cu patimile, învățând acolo și ebraica. Chemat la Roma de papa Damasus, a primit ascultarea de a revizui și traduce Biblia în latină, lucrare numită mai târziu Vulgata, prima traducere completă a Sfintei Scripturi în latină, de o valoare inestimabilă. A alcătuit numeroase comentarii biblice, scrisori, istorii bisericești și lucrări ascetice. Ultimii treizeci și patru de ani ai vieții și i-a petrecut la Betleem, unde a întemeiat trei mănăstiri și a murit în 420, copilul lui de ceruri.
Fericitul Augustin (354-430) s-a născut la 13 noiembrie 354 în Tagaste din Numidia (Africa de Nord). Tatăl său Patriciu era păgân, iar mama sa, Sfânta Monica, era o creștindivinizată în rugăciune și lacrimi pentru întoarcerea fiului ei. Augustin a studiat la Tagaste, Cartagina, Roma și Milano, ajungând professor de retorică. Mulți ani a dus o viață dezordonată și s-a rătăcit prin diferite curente filosofice, dar mama sa nu a încetat să se roage pentru el. Sfântul Ambrozie al Milanului, care l-a influențat profund, a spus Sfintei Monica: "Fiul unor astfel de lacrimi nu poate să piară." La Milano, Augustin a primit Botezul la 24 aprilie 387, de la Sfântul Ambrozie. S-a retras pentru o vreme, după care s-a întors în Africa și în 396 a devenit episcop al cetății Hipon. A scris opere teologice fundamentale, între care "Confesiunile" și "Cetatea lui Dumnezeu." A trecut la Dumnezeu pe 28 august 430.