Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Țării Românești
Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul s-a născut în insula Creta pe la anul 1690. Crescut în dreapta credință, și-a îndreptat pașii din tinerețe spre viața monahală, în care a sporit duhovnicește, ajungând ierodiacon, apoi ieromonah cu aleasă pregătire teologică și cărturărească.
Domnitorul Constantin Mavrocordat, aflat la a treia sa domnie în Țara Românească (1735-1741), l-a chemat pe Neofit la București ca dascăl al copiilor săi. La 27 ianuarie 1737 a fost hirotonit Mitropolit onorific al Mirelor Lichiei, iar pe 7 noiembrie 1738, cu sfatul boierimii și al clerului, a fost ales Mitropolit al Țării Românești. Deși de altă limbă și neam decât păstoriții săi, s-a asemănat înaintașului său Sfântul Antim Ivireanul prin dragostea și dăruirea față de poporul român.
Neofit a fost un ierarh activ și luminat în toate dimensiunile păstoriei. A susținut cu hotărâre introducerea limbii române în slujbele bisericești, reînființând tipografia Mitropoliei din București, în care a publicat paisprezece cărți de slujbă în limba română, în mai multe ediții. A sprijinit școlile și a fost numit "ispravnic al dascălilor" printr-un hrisov al lui Grigorie Ghica. A ctitorit și înnoit locașuri sfinte. A întreprins vizite canonice în eparhie, cercetând personal starea preoților și a credincioșilor.
Cea mai curajoasă dintre faptele sale a fost susținerea abolirii "rumâniei" sau "șerbiei," prin care țăranii erau legați de moșiile boierești fără drept de liberă mișcare. Mitropolitul Neofit a fost primul care a eliberat pe toți țăranii de pe moșiile Mitropoliei, dând pildă boierilor. A luat apărarea poporului asuprit împotriva abuzurilor fanariote și a înfruntat cu curaj pe domnitorul Matei Ghica (1752-1753), care exploata cu brutalitate țara. Matei Ghica, mâniat pe mitropolit, a poruncit în ascuns să fie otrăvit. Pe 16 iunie 1753, Mitropolitul Neofit a trecut la Dumnezeu ca ierarh martir, după aproape cincisprezece ani de păstorire, și a fost îngropat lângă Catedrala Mitropolitană din București. Canonizarea sa a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al BOR pe 28 octombrie 2022, proclamarea solemnă având loc pe 21 mai 2023 la Catedrala Patriarhală.
Tropar, glasul 1: Pe păstorul cel vrednic și înțelept al Țării Românești, pe Sfântul Ierarh Neofit, vlăstarul Cretei și luminătorul credincioșilor, să-l cinstim astăzi cu bucurie, că, punându-și viața pentru păstoriții săi, a dobândit slava cea veșnică de la Hristos, Căruia se roagă pentru noi.
Sfântul Ierarh Tihon, episcopul Amatundei
Sfântul Ierarh Tihon, făcătorul de minuni, s-a născut în cetatea Amatunda din insula Cipru (astăzi Limassol), dintr-o familie de credinciosi buni care l-au făgăduit lui Dumnezeu. Tatăl lui era brutar și îl trimitea pe tânărul Tihon să vândă pâine. Acesta însă o dăruia gratis săracilor care veneau la el. Când tatăl său s-a mâniat, Tihon i-a răspuns cu seninătate: "De ce te mâhnești, tată, ca și cum ai fi suferit vreo pagubă? Pâinile le-am dat împrumut lui Dumnezeu și am cuvântul Lui cel nemincinos, că cine dă lui Dumnezeu va primi însutit." Și cu adevărat, intrând în brutărie, tatăl a găsit toate lăzile pline cu pâine proaspătă, minune.
Sfântul Memnon, Episcopul Amatundei, l-a observat pe tânăr și l-a hirotonit citeț, apoi diacon. După adormirea Sfântului Memnon, Sfântul Epifanie, Arhiepiscopul Ciprului, l-a ales pe Tihon episcop al Amatundei. Tihon și-a închinat toată viața episcopiei slujirii lui Dumnezeu și convertirii mulțimilor de păgâni care mai existau în Cipru la sfârșitul veacului al IV-lea. A sfărâmat idolii și templele din jurul Amatundei, ridicând biserici în locul lor, și a scos din dinții diavolului, prin cuvânt și rugăciune, turme întregi de suflete care piereau în păgânătate.
O minune vestită a lui Tihon privește via: plantând o coardă de vie neprindătoare, a înfășurat-o în pământ cu rugăciune și a înmugunit îndată, dând rod bogat, iar la miezul nopții tihon a putut să culeagă struguri copți. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni în timpul vieții, iar după moarte minunile au continuat prin moaștele sale. Era și un ocrotitor al viilor și agricultorilor, și în tradiția populară cipriotă este invocat pentru binecuvântarea roadelor. A trecut la Dumnezeu în 424, cunoscând dinainte ziua adormirii sale.
Tropar, glasul 1: Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Tihon; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.