Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul s-a născut la București în 1765, cu numele de mirean Gheorghe Miculescu, dintr-o familie de bun neam. A fost din copilărie o minte sclipitoare și un suflet avid de cunoaștere duhovnicească. Urmat drumul școlilor din București, a simțit chemarea monahismului și s-a închinat lui Dumnezeu, intrând sub ascultarea Sfântului Paisie Velicicovschi la Mănăstirea Neamț. Acolo s-a format ca monah desăvârșit și traducător neobosit din operele Sfinților Părinți. La îndemnul Sfântului Paisie, a petrecut un timp de sporire duhovnicească la Sfântul Munte Athos. Revenind în țară, s-a stabilit la Mănăstirea Căldărușani, reorganizată de Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani.
La 11 ianuarie 1823, domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica l-a ridicat la cinstea de Mitropolit al Țării Românești. A păstorit între 1823-1834, timp în care a desfășurat o activitate neobosită. Ca ierarh a hirotonit episcopi în scaunele de la Argeș, Râmnic și Buzău și a înființat școli teologice în fiecare centru eparhial. A tradus el însuși și a tipărit nenumărate texte patristice grecești în româneste; prin osârdia lui s-au tipărit pentru prima oară în limba română "Viețile Sfinților" pe tot anul, o lucrare de o importanță capitală pentru cultura bisericească românească. A tradus de asemenea Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin și a publicat texte filocalice. A îngrijit de restaurarea Catedralei Mitropolitane din București.
Toată viața lui a fost o pildă de smerenie și de iubire jertfelnică față de cei păstoriți: a ajutat săraci, văduve și orfani cu hrană, adăpost și cărți. La moartea lui s-au găsit mulțime de cărți pregătite spre a fi oferite dar școlarilor. A trecut la Dumnezeu pe 22 iunie 1834 la Mănăstirea Căldărușani, unde cinstitele sale moaște se păstrează și izvorăsc minuni. A fost trecut în rândul sfinților de Sfântul Sinod al BOR la 20 octombrie 2005, proclamarea canonizării avand loc la 21 mai 2006 la Catedrala Patriarhală din București.
Tropar, glasul 2: De dulceața gurii tale celei sfințite se îndulcește Biserica și de focul râvnei tale se minunează cetele cerești, că ostenindu-te în tălmăcirea sfintelor învățături ale Părinților celor de demult, ai dăruit turmei tale bucuria cunoașterii lui Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Grigorie.
Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, episcopul Samosatei
Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu a fost episcop al cetății Samosata din Siria, la poalele Muntelui Taurus, aparținând de patriarhia Antiohiei. A trăit în veacul al IV-lea, în timpurile grele ale controversei ariene, când împăratul Constanțiu al II-lea (337-361), fiu al lui Constantin cel Mare, simpatiza cu arienii și prigonea pe apărătorii Ortodoxiei nicene.
Râvna Sfântului Eusebiu pentru dreapta credință s-a văzut mai ales în susținerea alegerii Sfântului Meletie ca Patriarh al Antiohiei, al cărui document de alegere îl păstra în siguranță. Când Constanțiu i-a cerut să-l predea, Eusebiu a refuzat cu curaj. Împăratul l-a amenințat că-i va tăia mâna dreaptă dacă nu cedează. Sfântul Eusebiu a întins amândouă mâinile, arătând că preferă pierderea lor tăierii dreptei credințe. Împăratul, impresionat de curajul lui, a renunțat la amenințare. Eusebiu a umblat adesea în deghizament prin cetăți, hirotonind în secret preoți și diaconi pentru comunitățile rămase fără păstori din pricina persecuțiilor ariene.
Împăratul Valens (364-378), revenind la arianism, l-a exilat la Dunăre. Sfântul Eusebiu a suportat exilul cu bucurie și statornicie. Valens murind la Adrianopol în 378, Sfântul Eusebiu s-a putut întoarce la Samosata, primind-o înapoi cu bucuria întregului popor dreptcredincios. Sfântul a continuat să apere Ortodoxia și să hirotonescă preoți și episcopi pentru întărirea Bisericii. Dar a primit moartea mucenicească în chip neașteptat: o femeie ariancă din Dolihin a aruncat o țiglă de pe acoperiș asupra lui și l-a lovit mortal în cap. Sfântul a trecut la Dumnezeu pe 22 iunie 380, iertat-o pe femeia care îl ucisese, asemenea Sfântului Ștefan Întâiul Mucenic.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Eusebiu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.