Sfânta Muceniță Agripina
Sfânta Muceniță Agripina s-a născut și a crescut în Roma cea veche, din familie nobilă și dreptcredincioasă. Din tinerețe s-a dat lui Dumnezeu, cultivând fecioria, rugăciunea și milostenia, și s-a făcut, după cuvântul Apostolului, "bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc." Ca un trandafir care împodobește o grădină cu mireasma lui, ea a înfrumusețat inimile credincioșilor și a gonit ispitele patimilor. Pe mulți păgâni îi îndemna să părăsească robia idolilor și să se întoarcă la credința în Hristos, luminând cugetele altora cu glasul ei blând.
A trăit în vremea împăratului Valerian (253-260), care a dezlănțuit în 257 o nouă prigoană împotriva creștinilor. Sfânta Agripina, mărturisind public credința ei în Hristos, a fost prinsă și adusă la judecată. A suferit chinuri înfricoșătoare: a fost bătută cu toiege, suferind sfărâmarea oaselor; a fost dezbrăcată de haine și legată cu funii. Din funii a fost dezlegată în chip minunat de mâna nevăzută a îngerului Domnului, care a întărit-o. În suferințe mari și-a dat sufletul lui Dumnezeu, primind cununa muceniciei.
Trei creștine cucernice, Vasa, Paula și Agatonica, au luat în taină trupul sfintei și au ieșit cu el din Roma. Călătorind pe mare, au ajuns în Sicilia, unde l-au îngropat cu cinste și evlavie. Din cinstitul mormânt al sfintei au izvorât tămăduiri de toate bolile, curate tuturor celor care veneau cu credință. Minunile au continuat de-a lungul veacurilor. Moaștele ei sunt astăzi răspândite în toată lumea: cea mai prețioasă parte, mâna stângă, se află la Mănăstirea Simon Petras din Sfântul Munte Athos, unde este caldă ca mâna unui om viu și lucrează minuni.
Tropar, glasul 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Agripina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sfântul Sfințit Mucenic Aristocle preotul
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinților Sfințiți Mucenici Aristocle preotul, Demetrian diaconul și Atanasie citetul, care au pătimit împreună în Salamina Ciprului în 306 d.Hr.
Sfântul Aristocle era preot în cetatea Tamasa din insula Cipru și slujea în biserica catedrală a orașului. La izbucnirea persecuției împăratului Maximian Galeriu (305-311), copleșit de frică față de chinurile amenințate, a plecat din cetate și s-a ascuns într-o peșteră din munți. Acolo a petrecut o vreme în rugăciune. Dar într-o zi, pe când se ruga, a strălucit asupra lui o lumină puternică și a auzit glasul Domnului poruncindu-i să se întoarcă la Cipru și să pătimească pentru Hristos. Aristocle a ascultat cu smerenie porunca dumnezeiască și s-a pus pe drum.
Pe cale a trecut pe la biserica Sfântului Apostol Barnaba (pomenit la 11 iunie), unde l-a întâlnit pe Demetrian diaconul și pe Atanasie citetul. Le-a povestit vedenia și chemarea, iar cei doi au hotărât să-l urmeze pe calea muceniciei. Intrând în cetatea Salamina, cei trei au început să propovăduiască poporului pe Hristos și să mustre cu curaj închinarea la idoli. Au fost prinși de autoritățile imperiale, supuși la chinuri și decapitați, primind astfel cu bucurie cununa muceniciei pentru care primiseră chemarea dumnezeiască.