Sfinții Apostoli Petru și Pavel
Pe 29 iunie, Biserica Ortodoxă prăznuiește cu mare cinste pe Sfinții Slăviții și întru tot lăudații și mai-marii Apostoli Petru și Pavel, "căpeteniile apostolilor" și "stâlpii cei neclintiți ai Bisericii." Sunt prăznuiți în aceeași zi deoarece amândoi au pătimit la Roma, din porunca împăratului Nero, și tradița a consemnat 29 iunie drept ziua martirajului lor. Praznicul este precedat de Postul Sfinților Apostoli, cel mai scurt post de peste an, care durează în funcție de data Paștelui.
Sfântul Apostol Petru se numea la naștere Simon, fiu al lui Iona, din cetatea Betsaida Galileei, din neamul lui Simeon. Era pescar de meserie, om simplu și cu puțină școală, dar cu o inimă mare și o credință aprinsă. Fratele lui Andrei, cel dintâi chemat, l-a adus la Hristos. Mântuitorul i-a schimbat numele în Petru, adică Piatră, zicând: "Pe această piatră voi zidi Biserica Mea." A fost martor la toate evenimentele majore ale vieții lui Hristos: Schimbarea la Față, Grădina Ghetsimani, procesul și răstignirea. Deși a fost cel care L-a mărturisit primul ca Fiu al lui Dumnezeu, tot el s-a lepădat de Hristos de trei ori în noaptea prinderii, plângând amar. Iubirea lui Hristos l-a ridicat și l-a restaurat.
După Înălțarea Domnului, în ziua Cincizecimii, predicând cu Duhul Sfânt, a botezat într-o singură zi trei mii de suflete. A propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Babilon și Asia Mică, și a fost episcop la Antiohia circa douăzeci de ani înainte de a ajunge la Roma. A lăsat Bisericii două epistole sobornicești din Noul Testament. Arestat în Roma în timpul prigoanei lui Nero, a fost condamnat la moarte prin răstignire. Socotindu-se nevrednic să moară în același fel ca Stăpânul Hristos, a cerut să fie răstignit cu capul în jos. Cererea i-a fost îndeplinită, și astfel marele Apostol și-a dat duhul cu capul la picioarele Crucii lui Hristos. Moaștele lui odihnesc sub Bazilica Sfântul Petru din Vatican.
Sfântul Apostol Pavel s-a născut în Tarsul Ciliciei, cu numele Saul, din părinți evrei cu cetățenie romană, din tribul lui Veniamin. A studiat sub îndrumarea rabinului Gamaliel la Ierusalim și a devenit un fariseu zelos, persecutor al creștinilor. A asistat la lapidarea Arhidiaconului Ștefan, Întâiul Mucenic. Pe calea Damascului, o lumină orbitoare l-a orbit și Hristos Însuși i S-a arătat mustratindu-l: "Saule, Saule, de ce mă prigonești?" S-a convertit, și-a recăpătat vederea prin mâinile lui Anania, episcopul Damascului, și a primit botezul. Din prigonitor a devenit cel mai neobosit apostol al lui Hristos.
A întreprins trei mari călătorii misionare, purtând Evanghelia în Arabia, Siria, Asia Mică, Grecia — la Atena, Corint și Filipi — Macedonia, și a ajuns până la Roma și, după unii, în Spania. A suferit temniți, bătăi, naufragii, foame și primejdii nesfârșite. A lăsat Bisericii paisprezece epistole canonice, o teologie de adâncime nepătrunsă care a hrănit gândirea creștină din toate veacurile. Sfântul Ioan Gură de Aur, care l-a iubit mai mult decât pe toți ceilalți apostoli, a scris: "Pavel căuta ocara și rușinea pentru predicarea Evangheliei mai mult decât căutăm noi cinstea." Condamnat la moarte, ca cetățean roman a fost decapitat cu sabia la marginea Romei, pe drumul spre mare. În locul unde capul sfântului a căzut atingând de trei ori pământul, au țâșnit trei izvoare care curg și azi, acolo unde s-a ridicat abația Tre Fontane.
Moaștele celor doi Apostoli au fost puse împreună, spre o ultimă unire a celor care au propovăduit același Hristos cu același curaj.
Tropar: Cei ce sunteți între apostoli mai-înainte pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.