Soborul Sfinților 12 Apostoli
Ziua de 30 iunie, imediat după praznicul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, este rânduită de Biserică spre cinstirea în sobor a tuturor celor doisprezece Apostoli pe care Mântuitorul Hristos Însuși i-a ales și i-a trimis în lume. Este o zi de recunoștință și laudă față de cei care au primit Duhul Sfânt la Cincizecime și au dus Evanghelia până la marginile pământului.
Cei doisprezece pe care Hristos i-a chemat la apostolat, enumerați în Evanghelii, sunt: Simon-Petru și Andrei, frații pescari din Betsaida; Iacov și Ioan, fiii lui Zevedei, "fiii tunetului"; Filip din Betsaida; Bartolomeu; Toma; Matei vameșul; Iacov al lui Alfeu; Tadeu (Iuda al lui Iacov); Simon Zilotul. În locul lui Iuda Iscarioteanul, care s-a vândut și a pierit, a fost ales prin sorți Matia, care se numărase printre ucenicii Domnului de la început. La aceștia, Biserica îl socotește pe drept cuvânt și pe Sfântul Apostol Pavel, "Apostolul Neamurilor," chemat mai pe urmă de Hristos Însuși pe calea Damascului și ostenind mai mult decât toți.
Fiecare dintre cei doisprezece a dus Evanghelia în alte locuri ale lumii, a suferit greutăți și prigoane și, cu excepția Sfântului Ioan Evanghelistul, a primit cununa muceniciei. Andrei a propovăduit la Sciți și în Grecia; Iacov al lui Zevedeu a fost decapitat în Ierusalim de Irod Agripa; Toma a ajuns în India; Bartolomeu în Armenia; Matei în Etiopia și Persia; Simon Zilotul în Persia și Egipt; Iacov al lui Alfeu în Egipt; Matia în Etiopia. Toți și-au pus viața pentru Hristos, iubind mai mult pe Dumnezeu decât pe sine înșiși.
Tropar, glasul 4: Cei ce sunteți între apostoli mai întâi pe scaun șezători și lumii învățători, Stăpânului tuturor rugați-vă, pace lumii să dăruiască și sufletelor noastre mare milă.
Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț
Tot pe 30 iunie, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeț, primul întâistătător ortodox al Transilvaniei atestat documentar, un sihastru și arhipăstor din veacul al XIV-lea, odrăslit din pământul și din duhul Ardealului.
Sfântul Ghelasie a trăit în veacul al XIV-lea. Din tinerețe a ales în locul lumii și al deșertăciunilor ei viața pustnicească, nevoind-se pe valea pârâului Râmeț din Munții Apuseni ai Transilvaniei. A trăit ani îndelungați ca sihastru în acele locuri singuratice, sporind în rugăciune, post și curăție, dobândind darul facerii de minuni și devenind tată duhovnicesc al sihaștrilor ce se nevoiau în peșterile de piatră din preajmă. Cobora periodic în mânăstire, unde îl așteptau credincioșii și mocanii de prin munți, pe toți primidu-i cu dragoste și sfătuindu-i cu înțelepciune. Mânca doar sâmbăta și duminica, hrănindu-se în celelalte zile numai cu Sfintele Taine.
A ajuns egumen al Mănăstirii Râmeț și mai apoi Arhiepiscop al Transilvaniei, prima mențiune a unui întâistătător ortodox al Ardealului în istoria Bisericii românești. Prețioasa mărturie vine dintr-o inscripție gravată pe peretele ce desparte naosul de pronaosul Bisericii Râmeț: "Scris-am eu mult greșitul robul lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crișul Alb în timpul Arhiepiscopului Ghelasie, anul 1377, 2 iulie, în zilele regelui Ludovic." A rânduit cu grijă sfintele slujbe în mânăstire și nu a îngăduit nici o abatere de la rânduiala vieții de obște. Moaștele lui au fost descoperite în 1925, în urma unei ploi torențiale care a spălat pământul și a scos la lumină cinstitele sale oseminte, izvorând de atunci minuni și tămăduiri celor ce aleargă cu credință la ele. Sfântul Sinod al BOR a hotărât canonizarea lui oficială la 20 iunie 1992, iar proclamarea solemnă a avut loc la Mânăstirea Râmeț la 29 iunie 1992. Pomenirea se face la 30 iunie.
Tropar, glasul 4: De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Ghelasie, povățuitorul călugărilor și al credincioșilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, sprijinitorul celor din necazuri și făcătorule de minuni, cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veselești, cu aceștia roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace și mare milă.