Sfânta Muceniță Glicheria
Sfânta Muceniță Glicheria a trăit pe vremea împăratului Antonin Piul (138-161), în cetatea Traianopolis din Tracia. S-a născut la Roma, din tată roman de neam înalt, Macarie, care fusese prefect în cetatea Romei. Familia s-a mutat în Tracia, la Traianopolis, unde nu peste multă vreme ambii părinți au trecut la cele veșnice, lăsând-o orfană pe Glicheria de neam bun, dar fără sprijin. Crezând în Hristos și alăturându-se micii comunități creștine din cetate, umblau cu toții în fiecare zi în casa de rugăciuni, rugându-se lui Dumnezeu.
Când guvernatorul Savin a primit poruncă de la Roma să aducă jertfă zeului Die (Jupiter) și a chemat tot poporul la capiște, creștinii tremurau de frică și se ascundeau. Glicheria, aprinsă de râvnă pentru Hristos, a hotărât să le dea pildă de curaj. S-a dus la capiștea idolilor, s-a însemnat pe frunte cu semnul Sfintei Cruci, arătând crestătura luminoasă tuturor, și a grăit cu glas mare că este roaba lui Hristos și nu va jertfi idolilor. Intrând în templu, s-a rugat și prin puterea rugăciunii ei idolul lui Zeus s-a surpat și s-a zdrobit.
Prinsă pe loc, a fost supusă la chinuri lungi și variate: bătută, jupuită pe cap, aruncată în temniță fără mâncare, dar un înger coborând i-a adus hrană; a ieșit dintr-un cuptor cu foc cu rouă cerească nestricăcioasă; aruncată pe un pat de pietre ascuțite, a fost dezlegată de înger cu rănile vindecate. Temnicerul Laodichie, văzând minunile, a mărturisit pe Hristos și i s-a tăiat capul pe loc. Glicheria a primit în cele din urmă să fie dată fiarelor sălbatice. Una dintre fiare s-a atins ușor de ea. Rugându-se lui Hristos Mirele ceresc, sfânta și-a dat sufletul în mâinile Lui, înainte ca fiarele să o rănească. Din moaștele ei a curs mir înmiresmat care vindeca bolile.
Tropar, glasul 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Glicheria, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sfântul Serghie Mărturisitorul
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Serghie Mărturisitorul, care a trăit în veacul al IX-lea și a pătimit în vremea împăratului iconoclast Teofil (829-842). Sfântul Serghie era de neam strălucit și bogat, și se dovedise mare nu numai cu rangul, ci și cu sufletul. Acuzat că se închină sfintelor icoane, a fost dus înaintea împăratului Teofil. Legat cu o funie de gumaz, a fost purtat și înconjurat prin mijlocul ulițelor pline de popor, suferind scuipări și ocări, fiindu-i confiscată toată averea. Aruncat în temniță, a suferit chinuri grele, după care, împreună cu soția și cu copiii, a fost izgonit. A petrecut anii robirii și ai înstrăinării în felurite necazuri, luptând cu sărăcia și cu împotrivirile din toate părțile, mărturisind până la capăt dreapta credință în cinstirea sfintelor icoane. A trecut la Dumnezeu în urma suferințelor îndurate. Troparul propriu al Sfântului Serghie Mărturisitorul nu a fost identificat distinct în sursele românești; se folosește troparul comun mărturisitorilor.