Sfântul Mucenic Isidor din Hios
Sfântul Mucenic Isidor a trăit pe vremea împăratului roman Deciu (249-251), trăgându-se de neam din cetatea Alexandriei. Era înscris în armata imperială, cu rangul ce se numea "option," și viețuia creștinește: în feciorie, rugăciune, post și fapte bune, fără a mărturisi pe față că este creștin, de frica prigonirilor. Oastea sa, sub conducerea lui Numerian, a fost mutată din Alexandria în insula Hios.
Un camarad de-al său, soldatul Iuliu, invidios pe vitejia lui Isidor, l-a pârât lui Numerian că este creștin și nu aduce jertfă zeilor. Isidor, adus înaintea lui Numerian, nu a mai tăgăduit, ci a mărturisit cu voce tare și limpede că este creștin și că Hristos este Dumnezeul lui, refuzând orice compromis. Numerian a poruncit să fie bătut cu vine de bou; Isidor răbda și slăvea pe Hristos. Atunci, pentru a-l împiedica să mai mărturisească, a poruncit să i se taie limba. Minune: Sfântul a continuat să vorbească și după tăierea limbii, cuvintele lui Hristos răsunând neîntrerupt, în vreme ce Numerian a căzut la pământ mut, nemaiputând scoate o vorbă. Înspăimântat, a cerut cu semne să i se dea glasul înapoi, și la rugăciunea sfântului glasul i s-a redat. Numerian, în loc să recunoască minunea, s-a înfuriat și mai tare și a poruncit tăierea capului sfântului. Trupul lui a fost aruncat câinilor, dar animalele înfometate nu s-au atins de el. Un creștin tăinuit pe nume Amonie l-a luat și l-a îngropat cu cinste. La mormântul sfântului s-au săvârșit vindecări minunate, și chiar moaștele sale au rămas izvorâtoare de har.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Isidor, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a biruit; zdrobit-a și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfântul Sfințit Mucenic Terapont, episcopul Ciprului
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Terapont, episcopul Ciprului, care a trăit și a pătimit în veacul al IV-lea, pe vremea prigoanelor romane împotriva creștinilor. A ales din tinerețe viața monahală, nevoindu-se în post, rugăciune și smerenie. Prin darul lui Dumnezeu și prin sfânta lui viețuire a ajuns la demnitatea de episcop al Ciprului, păstorind cu iubire și statornicie turma ce i-a fost încredințată. A săvârșit lupta nevoinței în chip vrednic și s-a săvârșit în Dumnezeu cu sfințenie, primind cununa muceniciei.
Cinstitele lui moaște au fost duse la Constantinopol, căci arabii (agarenii), sfătuindu-se să năvălească asupra insulei Cipru, însuși sfântul s-a arătat prin descoperire unor creștini și le-a poruncit să-i mute trupul, spre a-l feri de profanare. Odată ajunse la Constantinopol, moaștele Sfântului Terapont au izvorât nenumărate minuni pentru cei ce le cinsteau cu credință.