Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului
Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea Patelarie s-a născut la sfârșitul veacului al XVI-lea, în jurul anului 1580, în orașul Rethimno din insula Creta, primind la botez numele Alexie. Tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama sa era o credincioasă evlavioasă. Din fragedă pruncie a primit o educație aleasă și s-a deprins cu studiul Sfintelor Scripturi și al vieților sfinților.
După moartea tatălui său, Alexie a lepădat lumea și s-a călugărit la metocul sinaitic din Iraklion cu numele Atanasie. Dorind o viață duhovnicească mai înaltă, a mers la o mănăstire din Tesalonic, unde a fost hirotonit ierodiacon. De acolo a plecat în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Esfigmenu, apoi la Xiropotamu, unde se hrănea numai cu pâine și apă, petrecând nopțile în rugăciune pe pământul gol. A pelerinit în Țara Sfântă și la Muntele Sinai, iar în jurul anului 1626 a venit în Țara Românească, unde a slujit ca dascăl și a tradus Psaltirea în greaca populară.
Patriarhul ecumenic Chiril Lucaris l-a chemat la Constantinopol pentru a sprijini credința ortodoxă amenințată. Atanasie a ajuns episcop de Tesalonic, iar mai târziu a urcat de trei ori pe scaunul patriarhal al Constantinopolului în mijlocul unor mari tulburări politice și religioase ale epocii, în vremea stăpânirii otomane. Fiecare patriarhie a durat puțin, silințele dușmanilor și ale turcilor neoprindu-l însă de la a mărturisi credința neclintit.
A petrecut vreme îndelungată la Iași, în Moldova, și la Galați, unde a slujit la Biserica Sfântul Nicolae, biserică pe care o numea "mănăstirea sa." S-a dus și la Moscova, unde l-a întâlnit pe țarul Alexei I și a contribuit la rânduielile liturgice ale Bisericii Ruse. Cunoscându-și mai dinainte ziua morții, și-a alcătuit testamentul, prin care a dăruit bunuri mai multor mănăstiri din Moldova, de la Sfântul Munte și din Sinai, și a poruncit să se dea și la Mănăstirea Sfântul Nicolae din Galați. A adormit în Dumnezeu pe 5 aprilie 1654, la Mănăstirea Schimbarea la Față din Mgarsk, Ucraina.
Moaștele lui au rămas nestricăcioase și au izvorât minuni. De două ori focul a cuprins mănăstirea, dar moaștele au rămas nearse. La începutul veacului XX au fost duse la Harkov, unde se află și astăzi în Catedrala Bunei Vestiri, închinată de mii de pelerini. Un fragment a fost adus la Galați în 2004. Pomenirea sa a fost rânduită la 2 mai, odată cu ziua ocrotitorului său Sfântul Atanasie cel Mare. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română cu proclamare solemnă la 3 mai 2009.
Tropar: Dumnezeiască odraslă a cretanilor, păstor al cetății celei împărătești și povățuitor sfințit al creștinilor de la Dunăre, comoara cea de mult preț a Harkovului, Atanasie înțelepte, primit-ai har bogat de Sus, cu numele și cu faptele asemănându-te marelui Atanasie. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Atanasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei, în Constantinopol
Sfântul Atanasie cel Mare s-a născut în Alexandria în 295-296 și a trecut la Dumnezeu pe 2 mai 373, după patruzeci și cinci de ani de arhipăstorie, purtând crucea a cinci exiluri pentru apărarea credinței niceeene împotriva arianismului. A fost înmormântat în biserica din Bucole, de la marginea Alexandriei, zidită deasupra mormântului Sfântului Evanghelist Marcu.
Locul îngropării Sfântului Atanasie a fost ținut în taină de creștinii alexandrini, de frica arienilor. La 2 mai, praznicul morții lui, Biserica prăznuiește totodată și aducerea moaștelor sale din Alexandria la Constantinopol, unde au fost depuse cu mare cinste. Aceasta s-a petrecut după mulți ani de la adormirea sa, în contextul în care Patriarhia Ecumenică a dorit să onoreze în mod solemn pe marele luptător al Ortodoxiei și să pună moaștele la îndemâna credincioșilor. Moaștele sale izvorând binecuvântare au rămas și astăzi izvor de har pentru cei ce le cinstesc.
Tropar, glasul 3: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Atanasie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfânta Matrona de la Moscova
Sfânta Matrona, cu numele de familie Nikonova, s-a născut în 1881 în familia unor țărani săraci din satul Sebino, gubernia Tula, Rusia. Chiar înainte de naștere, mama ei, Natalia, avusese un vis în care viitorul copil i se arătase ca o pasăre albă cu chip omenesc, cu ochii închiși. Din pricina sărăciei, părinții se gândeau să o lase la un orfelinat, dar visul mamei i-a înduplecat să o păstreze. Matrona s-a născut lipsită de vedere, dar deja în clipa Botezului un stâlp de tămâie cu bună mireasmă s-a ridicat din cristelniță, iar pe pieptul pruncei se vedea o ridicătură în formă de cruce, semn al alegerii ei de către Dumnezeu.
Copilăria i-a fost grea. Copiii o batjocoreau și o băteau, iar ea se ferea de oameni, retrăgându-se în rugăciune și cugetare la cele dumnezeiești. Locuind aproape de biserica din sat, mergea la toate slujbele, stând neclintită și învățând toate cântările. Darul proorociei și al tămăduirii s-a arătat din fragedă pruncie: știa ce se petrecea în sufletele oamenilor, vedea cu ochii duhului ceea ce ochii trupești nu puteau vedea.
La 14 ani, Sfântul Ioan de Kronstadt, slujind la Catedrala Sfântului Andrei din Kronstadt, a cerut oamenilor să-i facă loc tinerei Matrona, numindu-o "al optulea stâlp al Rusiei." La 17 ani a pierdut și putința de a umbla, rămânând nedezlipită de pat pentru tot restul vieții. Aceasta nu a slăbit-o, ci a întărit-o: s-a dat cu toată inima rugăciunii, postirii și primirii oamenilor care veneau la ea după sfat, mângâiere și tămăduire, din colțuri tot mai îndepărtate ale Rusiei.
Venind în Moscova în 1925, pe când avea patruzeci de ani, a locuit din casă în casă, primind neîncetat mulțimi de suferinzi. În anii comunismului a trăit în ascundere, schimbând des locuința. Nu a încetat niciodată să primească pe toți cei care veneau la ea, zi și noapte, indiferent de ceas. Oamenii o primeau nu ca pe o vrăjitoare sau o ghicitoare, ci ca pe o maică duhovnicească plină de iubire, care vedea cu ochii rugăciunii adâncul sufletelor lor. Pe toți îi mângâia, pe mulți îi tămăduia, tuturor le arăta calea spre Hristos și spre Maica Domnului.
Și-a prezis propria moarte cu trei zile înainte. Pe 2 mai 1952 s-a mutat la Dumnezeu. A spus celor apropiați: "Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta." Pe 8 martie 1998 au fost aflate moaștele ei nestricăcioase, răspândind bună mireasmă, care se odihnesc astăzi în Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova, unde zi de zi vin mii de pelerini. A fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă la 2 mai 1999. Este una dintre cele mai iubite sfinte ale Ortodoxiei contemporane.
Tropar, glasul 2: Pe fericita Maică Matrona, cea de Dumnezeu înțelepțită, vlăstarul ținutului Tula și slăvita podoabă a cetății Moscova, să o lăudăm astăzi, credincioșii, că lumina zilei necunoscând, cu lumina lui Hristos s-a luminat și s-a îmbogățit cu darul înainte-vederii și al vindecării. Pribeagă și străină pe pământ fiind, acum, în lăcașurile cerești, la Tronul lui Dumnezeu stă și se roagă pentru sufletele noastre.