Sfântul Mucenic Talaleu
Sfântul Mucenic Talaleu a trăit în veacul al III-lea, în vremea împăratului roman Numerian (283-284). Tatăl său, Varuchie, era episcop creștin în cetatea Libanon Dasos din Fenicia (Libanul de astăzi), iar mama sa se numea Romilia. Crescut în dreapta credință și în cunoașterea Sfintelor Scripturi, Talaleu a învățat și meșteșugul doctoricesc, ajungând un medic priceput. Învrednicit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni, vindeca bolnavii prin rugăciune și prin semnul Sfintei Cruci, fără să ceară niciodată plată, ci mulțumindu-se ca în locul banilor să aducă pe oameni la credința în Hristos.
Pe când se afla în cetatea Anazarve din Cilicia, tămăduind pe cei bolnavi după obiceiul său, a ieșit porunca lui Numerian ca toți creștinii să fie omorâți. Prins și adus la judecătorul Tiberian, Talaleu a mărturisit cu îndrăzneală că este creștin și că nu se va lepăda de Hristos. Judecătorul a poruncit chinuitorilor Alexandru și Asteriu să-i perforeze genunchii cu sfredele de fier și să-l atârne de un copac. Dar Dumnezeu i-a orbit pe chinuitori: în loc să-l mutileze pe Talaleu, ei au gaurit o scândură. Văzând minunea, Alexandru și Asteriu au crezut în Hristos, și-au mărturisit credința în fața judecătorului și au primit tăierea capului.
Talaleu a fost supus mai multor chinuri succesive: aruncat în mare într-o barcă fără vâsle și cârmă, a ieșit nevătămat; aruncat la fiare, animalele nu s-au atins de el; aruncat în cuptor, a ieșit iarăși neajuns. În cele din urmă a primit moartea muceniciei prin tăierea capului. Moaștele lui, izvorâtoare de har, au fost duse la Constantinopol și păstrate în biserica Sfântul Agathonic. Sfântul Talaleu este invocat în rugăciunile Sfântului Maslu și la sfințirea apei.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Talaleu, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a biruit; zdrobit-a și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfânta Lidia din Filipi
Sfânta Lidia din Filipi este cinstită ca prima creștină din Europa și ca femeie întocmai cu Apostolii, pentru că în casa ei s-a întemeiat prima comunitate creștinică de pe Bătrânul Continent. S-a născut în Tiatira, un oraș din Asia Mică vestit pentru comerțul cu purpură. Era vânzătoare de purpură, un colorant scump obținut din melci, din care se vopseau stofele prețioase ale suveranilor și ale înaltei nobilimi, ocupație care o situa în vârful piramidei sociale.
Mutată în Filipi, prima colonie romană din Macedonia, Lidia făcea parte dintr-un grup de femei care se adunau în afara cetății, pe malul râului Zygaktis, pentru rugăciune, respectând rânduielile iudaice. Acolo, în jurul anilor 49-50, Sfântul Apostol Pavel a venit în Filipi după o vedenie în care un bărbat macedonean îl chemase: "Treci în Macedonia și ne ajută." Era prima dată când Evanghelia era vestită în Europa. Sfânta Scriptură consemnează simplu și profund: "Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele grăite de Pavel" (Faptele Apostolilor 16, 14). Lidia a crezut și a cerut botezul împreună cu toată casa ei, devenind prima baptizată pe pământul Europei.
Dragostea și credința ei s-au dovedit imediat prin faptă: a insistat să-i primească pe Pavel și pe ucenicii lui în casa ei, oferind gazdă misiunii apostolice. Prima comunitate creștinică din Europa s-a format astfel în jurul ei. Sfânta Lidia a rămas un sprijin neclintit al lui Pavel și al comunității din Filipi, pe care Apostolul o pomenește cu dragoste în Epistola sa. Prăznuirea ei în calendarul ortodox a fost introdusă de Biserica Ortodoxă a Greciei în 1973.
Tropar, glasul 4: L-ai imitat pe Sfântul Apostol Pavel și pe alți apostoli, propovăduind pe Hristos care a înviat întregul pământ grecesc, și ai arătat tuturor credincioșilor calea mântuirii; Sfântă Lidia, cea întocmai cu Apostolii, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Cuvios Talasie
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Talasie, un mare sihastru din Siria, care a trăit în veacul al V-lea. Îndepărtându-se de lume, și-a ales drept locuință o peșteră sau o chilie de munte, pe care o descrie Teodoret de Cir în Istoria Filotică. Talasie s-a nevoit acolo cu post, priveghere și rugăciune neîncetată, covârșindu-i pe toți în curăția vieții și în smerenia gândului.
Tânărul Limneu, atrăgandu-l dorul de viața sihăstrească, a venit la Talasie să învețe de la el rânduielile nevoinței. Potrivit mărturiei lui Teodoret, Talasie a adus la sine și o mulțime de orbi care cerșeau la marginile drumurilor și le-a zidit chilii, purtând de grijă hrănirii și slujirii lor. Dumnezeu l-a dăruit cu har bogat: alunga demonii, vindeca bolile celor ce veneau la el cu credință, urmând astfel chipului Sfinților Apostoli.